Iar fiindca ati vrut si de la mine sa va scriu despre vietuirea ferciitului Antonie, voind sa aflati cum si-a inceput nevointa si cine era el inainte de ea, si care a fost sfarsitul vietii lui, si daca sunt adevarate cele ce se spun despre el, ca sa va calauziti pe urmele lui, cu multa tragere de inima am primit porunca voastra. Caci si mie imi este mare castig chiar si numai a-mi aminti despre Antonie.
Dar stiu ca voi auzind despre el, dupa ce va veti minuna de om, veti voi sa-i urmati vietuirea. Caci viata lui este monahilor o puternica pilda spre nevointa.
Cele ce le-ati auzit despre el de la cei ce le-au vestit sa nu sovaiti a le crede. Socotiti insa ca ati auzit prea putine de la ei.
Caci desi au spus multe, de abia au putut sa istorisesca putine din cele mai mult mai multe. Dar si eu, indemnat de voi, nu pot sa va transmit decat putine, oricate voi insemna in epistola, dn cele ce-mi amintesc despre el.
– Sfantul Atanasie cel Mare