Viata la tara. Tanase Scatiu.
Contine un dosar critic si o fisa biobibliografica Viata la tara e mai memorabila esteticeste decat Tanase Scatiu, saturat, acesta, de epoca. De ce?
Ceea ce impune romanul este reconstituirea cinematografica a procesului sufletesc. Daca Flaubert spunea ca in Doamna Bovary „ideile sunt fapte”, pastrand proportiile, romancierul nostru ar fi putut sustine ca starile de suflet sugerate prin descriptie sunt fapte.
Viata la tara este un roman al privirii care descopera mereu un dincolo. Tumultul subteran, miscarea de falii launtrice sunt tradate de usoara unduire a suprafetelor, de gesturi parelnic insignifiante, in realitate autentice detalii particularizante.
Duiliu Zamfirescu contureaza o multime de schite, desene, tablouri evasiimperceptibile, care, derulate rapid, printr-o „cinematica abstracta”, refac procesualitatea sentimentului. Cronicarul Comanestilor este un scriitor cand uita de sine, cand da impresia ca-si urmareste eroii cu ochiul glacial al aparatului imaginat de Lumiere.
-Ioan Adam