Viata lui Mihai Eminescu

George Călinescu’s „Viața lui Mihai Eminescu” este mult mai mult decât o simplă enumerare de fapte biografice; este o construcție artistică, o operă de generalizare ce aspiră să explice opera eminesciană prin prisma vieții poetului. Călinescu nu se limitează la a prezenta evenimentele, ci le interpretează, le încarcă de semnificație, transformând biografia într-un roman al devenirii geniului.

Așa cum subliniază Lucian Pricop, Călinescu creează atmosfera folosind fragmente din opera lui Eminescu, reconstruind scene calchiate pe structurile eminesciene, estompând granița dintre viață și creație. Narativ, Călinescu construiește o unitate a eului biografic, oferind o imagine coerentă, deși posibil idealizată, a personalității lui Eminescu. Această figură servește ca indicator pentru unitatea presupusă a eului creator, deși, conform lui Doris Mironescu, cele două euri nu sunt pe deplin conciliate.

Unul dintre punctele forte ale cărții este demitizarea imaginii melodramatice a geniului romantic. Călinescu se străduiește să elibereze figura lui Eminescu de clişeele populare, construind un mit paralel, unul al creatorului genial a cărui viață oferă doar ocazia, nu cauza, pentru manifestarea creativității. Această abordare, deși poate fi considerată controversată, oferă o perspectivă profundă asupra raportului complex dintre viață și artă, dintre om și geniu.

„Viața lui Mihai Eminescu” este, așadar, o lectură esențială pentru oricine dorește să înțeleagă nu doar viața lui Eminescu, ci și modul în care biografia poate deveni o formă de artă, o interpretare subiectivă, dar profundă, a unui destin creator. O carte ce provoacă, incită la reflecție și rămâne, în ciuda trecerii timpului, un reper fundamental în critica și biografia literară românească.