Viata Maicii Domnului

Viata Maicii Domnului- Editura Agapis. Biografia istorica si teologica a Maicii Domnului cuprinde patru perioade: 1-15 ani; 15-28 ani; 29-46 este o perioada de 18 ani de tacere, 46-49 ani si 49-60 ani.
Prima perioada cuprinde trei momente importante: Nasterea Mariei, ducerea ei la templu si incredintarea ei de catre Zaharia Dreptului Iosif.Cat priveste primul moment, potrivit Protoevangheliei lui Iacov, Maria s-a nascut din parintii Ioachim si Ana, fiind unicul lor copil, dobandit la batranete dupa staruitoare rugaciuni. Ioachim, tatal Fecioarei Maria, se tragea din semintia lui Iuda, fiind urmas al regelui David, iar Ana, mama sa, era fiica preotului Mathan din Betleem, din semintia lui Aaron.
La 3 ani – potrivit fagaduintei facute de Ana inca inainte de zamislire – Maria a fost afierosita Templului din Ierusalim, unde a ramas pana la varsta de 15 ani. Este vorba despre Templul construit de Zorobabel la porunca profetilor Zaharia si Agheu in anul 517, pentru ca cel construit de Solomon, la indemnul profetului Natan, a fost daramat in 587 de Nabucodonosor; templu avea in preajma lui un asezamant dispus pe trei paliere destinate fecioarelor, vaduvelor si pelerinilor inchinatori.
Ruda sa, Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul, s-a ocupat de cresterea ei spirituala. La 15 ani, Maria – potrivit traditiei evreiesti – trebuia sa paraseasca asezamantul de pe langa templu si sa se intoarca in familie.
Numai ca, spre deosebire de celelalte fecioare, ea isi dorea un nou mod de viata. Asa se face ca, prin descoperire dumnezeiasca, a fost incredintata de Zaharia Dreptului Iosif, un batran in varsta de 80 de ani, vaduv, din Nazaret, tamplar de meserie.
Dreptul Iosif avea, din casatoria cu Salomeea, sapte fii: patru baieti – Iacov, Iuda, Simeon si Iosia, si trei fete – Salomeea (mama lui Iacov si Ioan), Estera si o fiica, al carei nume nu a fost retinut de evanghelisti. A doua perioada din viata Maicii Domnului, cuprinsa intre 15 si 28 ani, este indestructibil legata de intruparea Mantuitorului si cuprinde ca evenimente de mare insemnatate Buna Vestire, vizita de trei luni facuta Elisabetei, rudenia sa, taierea imprejur si ducerea Pruncului la Templul din Ierusalim, inchinarea magilor, fuga in Egipt, intoarcerea in Nazaret si pelerinajul la Ierusalim.
Vestea cea Buna a Intruparii Fiului lui Dumnezeu, anticipata de profetul Isaia: ,”Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel” (7, 14), Maria a primit-o de la Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil; trupul Domnului S-a zamislit in pantecele Fecioarei odata cu pogorarea Duhului Sfant peste ea. Sfantul Evanghelist Matei, in cap.
1, v. 18, aduce lamuriri privind momentul: „Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant”.
Retineti: „Fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant”. Sfantul Evanghelist Luca spune ca numai „se socotea” ca Iisus este fiul lui Iosif (3, 23).
Doar „se socotea”, pentru ca in fapt „obarsia lui Iisus este dintru inceput, din zilele vesniciei”, dupa cum spune profetul Miheia (5, 1). Lucrul acesta a fost certificat si de Arhanghelul Gavriil la intalnirea cu Iosif, caruia i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant” (Matei 1, 20).
Aici avem dovada – rostita nu de un om, ci de ingerul lui Dumnezeu – ca zamislirea Maicii Domnului este lucrarea Duhului Sfant. Iisus nu este copilul lui Iosif, ci doar al Fecioarei Maria.
Este un caz unic in istorie, faptul ca un prunc a fost nascut dintr-o fecioara, fara tata dupa firea Lui omeneasca, care si dupa nastere a ramas fecioara. Intruparea Fiului lui Dumnezeu s-a consumat prin iconomia lui Dumnezeu.