Cartea despre viața și acatistul Sfântului Cuvios Calistrat de la Timesni și Vasiova ne introduce într-o poveste adevărată despre iubirea lui Dumnezeu și despre oamenii cu o credință adâncă, simplă și sinceră. E ca o poveste spusă din inimă, care face legătura între trecut și prezent, și ne arată cum un om a ales să se dedice total rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. Povestea începe cu copilăria lui Calistrat, în Burdujeni, unde, din fragedă pruncie, a fost crescut în duhul credinței și rugăciunii, învățând să pună suflet în tot ce face și să fie aproape de Dumnezeu. Pe măsură ce crește, pare că destinul lui se clarifică tot mai mult, iar chemarea pentru viața monahală devine tot mai clară, chiar dacă nu a fost un drum ușor. Tranziția către viața de călugăr și tot ce a însemnat ea—tunderea în schima, slujbele de dimineață, rugăciunile neîntrerupte—ne sunt povestite cu farmec și sinceritate, ca și cum am fi acolo, alături de el, illustrând acea nevoie de smerenie și dedicare totală. Este impresionant modul în care oamenii din jurul său, precum Părintele Cleopa Ilie, îl descriu ca fiind om al rugăciunii și sfatului, mereu prezent, mereu aproape de suflet. Cartea descrie și perioada în care a fost misionar la bisericile din Banat, dându-ne un tablou viu al faptului că, fiind cu inima aproape de oameni, a reușit să îi ajute să redescopere credința și lumina lui Dumnezeu. În final, momentul în care Părintele Calistrat pleacă din această lume, fiind aproape de sfârșit, e tratat cu o sinceritate care te face să simți cum cineva, chiar dacă pleacă, lasă în urmă o amintire durabilă și plină de har. Această carte nu e doar biografie, ci și o poveste despre credință, iubire și căutarea adevărului, spusă cu umilință și cu dragoste pentru tot ce reprezintă Dumnezeu și momentele de lumină din viața omului. O lectură care răsună în inimă și te face să reflectezi la valorile simple, dar profunde ale vieții.
Cuviosul Parintele nostru Calistrat s-a nascut in anul 1900 la Burdujeni (astazi cartier al Sucevei) si a primit in botez nu mele Constantin. A crescut, din frageda pruncie, in duhul rugaciunii si al dreptei credinte.
Cerceta biserica, impreuna cu binecredinciosii sai parinti. Simtind chemare pentru viata monahala, si-a indreptat pasii catre Schitul Sihastria Secului (astazi Manastirea Sihastria din judetul Neamt), unde, la varsta de 25 de ani, a in trat sub povatuirea duhovniceasca a marelui egumen nevoitor, Protosinghelul Ioanichie Moroi.
Avand deosebita evlavie fata de cele sfinte, a fost tuns in cinul monahal, primind numele Calistrat, apoi a fost hirotonit ierodiacon, iar, in anul 1931, a fost hirotonit ieromonah. Cuviosul Parintele nostru Cleopa Ilie spunea: „Parintele Calistrat era omul rugaciunii si al sfatului.
Venea cel dintai la biserica. Statea permanent in picioare ca sa nu adoarma, iar cand il apuca somnul, facea inchinaciuni.
La strana canta foarte frumos. Eu am stat un timp cu el in chilie si ma punea sa citesc pravila, iar el facea tot timpul metanii”.
In anul 1942, Parintele Calistrat a fost trimis preot misionar la manastirile din Banat: Partos, Timiseni si Saraca. A devenit cunoscut pentru slujirea si cuvantarile sale si a reusit sa intoarca multe suflete pe calea mantuirii, fapt pentru care a primit si ascultarea de preot duhovnic la Manastirea Vasiova.
De la Vasiova, cu binecuvantarea mitropolitului sau, Vasile Lazarescu, ieromonahul Calistrat a mers la manastirea de metanie, Sihastria, in Moldova, unde a primit si tunderea in marea schima. In anul 1959, in urma legii de reducere a personalului monahal si de desfiintare a unor manastiri si schituri, el a ramas singur administrator si slujitor la manastirea „Sfantul Ilie de la Izvor”, Bocsa-Vasiova.
Credinciosii aveau insa mare evlavie la slujbele savarsite de el la manastire si simteau, prin sfaturile si rugaciunile Parintelui, ajutorul lui Dumnezeu, asa incat veneau la el in numar foarte mare. Peste cativa ani, starea sanatatii i s-a inrautatit si, la insistentele obstii, a fost ingrijit in spital.
Dupa o perioada de tratament, avand si o oarecare descoperire, pe care n-a aratat-o celorlalti, a cerut sa fie dus indata la manastire. La 10 mai 1975, in sambata Saptamanii Luminate, Parintele s-a intors la Manastirea Vasiova, impreuna cu doctorul care il ingrijea.
Dupa ce doctorul a plecat, Parintele s-a imbracat si a chemat pe preotul slujitor sa-i citeasca rugaciunea de dezlegare. Cand acesta a venit si a inceput sa-i citeasca o rugaciune pentru sanatate, Parintele Calistrat l-a intrerupt, zicand: „Nu, citeste dezlegarea!”.
In timp ce preotul citea, Parintele Calistrat s-a asezat cu fata spre rasarit, a rasuflat de trei ori si s-a stins usor, ca o lumanare, trecand din praznic in praznic si din lumina Invierii in lumina vesniciei. A fost inmormantat, cu cinstea cuvenita, langa altarul bisericii manastirii.