Ilie Constantin e un bun cititor, analitic si discret. O nota a recenziilor este lipsa lor de ostentatie.
Respingand, si teoretic, pretentia criticii de a trece inaintea literaturii, de a fi ea insasi creatie, Ilie Constantin isi intelege cu modestie si seriozitate misiunea de a semnala cartile, stand in umbra lor. Grija lui este mereu de a tine dreapta cumpana intre lauda si negare; o ironie blanda atenueaza elanurile criticului si deopotriva pe ale scriitorilor comentati.
Judecatile sunt, in genere, juste si este greu de imaginat un comentariu mai politicos, mai putin jignitor decat acesta, mai departe de excesele atator tineri confrati ai criticului. Ilie Constantin ar putea constitui un exemplu de pudoare, care face simpatice si indulgentele si malitiile lui.
– Nicolae Manolescu
