detur nu adunase mult: atat cat sa umple o valijoara, doua carti, haine si-un laptop minuscul, o poseta din fas fuchsia, propriul ei chac mool: o rata din papier-mache si-o broasca testoasa cantatoare. asa incepea lunga intoarcere acasa, o lume noua lasata in urma ca un glob de sticla magic din care esti dat afara undeva in no man’s land, la est de renuntari, in exoftalmica noapte cu umbre la metrou.
„miss, ai grija la pasi”, strigase la ea un indian pe peron, sireturile i se desfacusera pentru a mia oara, rucsacul atarna mai greu ca niciodata, era iar la st george station, acolo unde renascuse, acolo unde se impleteau visul cu viata de-apoi.