Poezia asta e smulsa din roca Sufletului meu incetosat. Ea se tanguie ca foca Si-are un suras uitat … Poezia asta imi macina mintea, Curge totusi ca un vis … Apoi se-aseaza precum lintea Intr-un castron din Paradis!
Poezia asta violeaza hartia Si se aude o inima urland … Poezia asta domina vria, Dar apogeul ei este bland! Poezia asta e scrisa cu sange, Neuronal, oniric, abisal … Eu sper ca ea nu se va stinge, Inghitind orice soi de final!…
