Viva l’Opera! Vol.2

Viva l’Opera! Volumul al II-lea: Pasionatii si groparii operei Dupa o buna perioada de timp cand regizorii au stat in umbra dirijorilor care hotarau totul, chiar si regia (vezi Karajan), a venit timpul ca regizorii chemati sau nechemati, buni sau nebuni, talentati sau nu, cunoscatori de muzica sau nu, sa-si ia revansa in fata dirijorilor.
Unii, cei chemati, si-au luat chemarea in serios si au produs montari care au ramas in inimile iubitorilor de Opera: Jean-Pierre Ponnelle, Luchino Visconti, Giorgio Strehler, Franco Zeffirelli s.a. Altii, mai putin chemati si chiar foarte putin initiati in opera si in muzica, au comis crime impotriva genului de Opera, indepartand astfel publicul din salile de spectacol.
Crezul meu a fost si este ca regizorul nu trebuie sa se plaseze in luminile rampei. Munca lui este de-a servi Opera, interpretii.
Menirea regizorului este sa faca plauzibila o veche intamplare, istorie, si sa o explice cu mijloacele limbajului scenic de azi, servind astfel libretistul, compozitorul si inclusiv pe interpreti. – Ionel Pantea A fi in pas cu timpul nu tre­bu­ie sa insemne si a fi in contratimp cu capo­do­perele artei lirice, cu gan­durile si sim­ta­min­tele compozitorului.
Atunci cand specta­to­ru­lui nu i se ofera pri­lejul de a reface ceea ce a vrut sa spuna prin mu­zica sa com­po­zi­torul, spectacolul se abate de la functia sa, pierzandu-si noima. Am considerat ca diri­jo­rul si regizorul au fost intotdeauna ina­micii cantaretului.
Ii arat cu degetul, pentru ca situatia este altfel decat trebuie. In opera, sunt cateva reguli care trebuie nea­parat pastrate, indiferent de viziunea regizorala.
Si regia prafuita, dar si cea care isi ia campii, aman­doua se despart de muzica. Exista multe inscenari de opera moderne, „avan­gar­diste”, in care se infratesc absurditatea, sordidul si abjectia, si de unde lipseste tocmai muzica, motiv pentru care au si fost unele spectacole interzise.
– Ion Piso Deja de decenii, unii regizori de opera, in loc sa ne prezinte frumusetile artei, fac eforturi disperate sa caute partile mai putin frumoase sau, de cele mai multe ori, sa le inventeze pentru a le prezenta pe scena. Intr-un spectacol de opera, dirijorul are o mare responsabilitate, fiind partas atat la succesul, cat si esecul acestuia.
Cand dirijez o opera, inseamna ca eu, ca dirijor, sunt de acord cu ceea ce regizorul va prezenta pe scena. In caz contrar, daca nu se ajunge la un acord in favoarea Operei, fie dirijorul, fie regizorul trebuie sa plece.
– Riccardo Muti