Vremuri de neuitat

Amintiri, amintiri, ele imi dau un elan de viata, o satisfactie, sunt reconfortante, parca imi descarca sufletul de povara anilor care au trecut, simt ca traiesc totul de la inceput. De cele mai multe ori ele imi napadesc intreaga fiinta ca un torent de ploaie, adunand totul in calea lor, revarsandu-se in gandurile mele.
Fara amintiri cred ca as duce o viata cetoasa, umbroasa, care mi-ar creea vesnic o stare de om po-somorat, inchis in sufletul meu, si as trai intr-o sin- guratate salbatica, ocolind semenii din jurul meu. Eu cred ca un om care are multe amintiri in viata calca in viitor cu pasi mai siguri, amintirile fiindu-i si o buna calauza spre a selecta binele si raul.
„Vremuri de neuitat reflecta viziunea specifica a autorului in aceasta perioada, precum si realitatile social-umane caracteristice societatii romanesti din vremea respectiva, in aspectele lor particulare. Aici se combina realismul cu lirismul, adica adevarul despre lumea capitalismului pe cale de disparitie cu poezia sufletului, cititorul fiind emotionat de nobletea si valoarea sentimentelor care anima personajele.
Acestea par a fi prinse cateodata in destine asemanatoare, dar care se desfasoara in alt mod, in functie de constitutia lor sufleteasca sau de mediul social din care provin. Paginile cartii ne aduc in fata ochilor o mica fresca sociala a unei epoci in transformare si care se impune prin viziunea optimista a autorului asupra vietii si prin increderea lui absoluta in oameni.” – Lelia Pusch