Zana si viata

A venit spre el cu un suras divin, pe care nu-I mai vazuse pana atunci. S-au imbratisat cuprinzandu-se unul pe altul, precum Iianele care inlantuie doua brate ale aceluiasi copac, indreptandu-se spre dormitorul care fusese pregatit pentru inceputul filmarilor.
S-au strans in brate pana la sufocare, unindu-si partile vitale (!), incat nu se mai simteau ca doua entitati diferite. Ritmul batailor inimilor rezona cu universul ciclic al strabunilor din care tasnise si crescuse pana la Cetatea Soarelui coloana pulsatorie, fara de sfarsit, a bunicului neamului romanesc.
Caldura astrului ceresc il topise, cazand pentru un timp in nefiinta. Incet, incet, extazul erotic era inlocuit de cel poetic, soptindu-i la ureche, printre sarutari, o poezie care-i rasarise in gand chiar atunci.
– Nicolae Vasile