Daca s-ar inventa o noua religie, as numi-o „poezie”, deoarece autorul a gasit convertirea trairii poeziei in ceva frumos. O particularitate descoperita devreme.
Parcurgand manuscrisul, am descoperit caracterul profund al lui Cristian Emanuel Stefanescu, un tanar inventiv, cu o capacitate semnificativa de a inventa posturi ale cuvintelor. Stilul e original si da dovada de talent, identitatea poetica e foarte bine conturata si avem de-a face cu o personalitate literara.
– Gabriella Costescu, Priesedinte al Asociatiei Literare Creneluri Sighisorene, membra a Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania Considerand ca nimic nu e intamplator, intregulmanunchi de poeme are misiunea de a contribuila patrimoniul spiritual al umanitatii, de a fi inca odovada a complexitatii umane, servind, totodata, dreptofranda catre consumatorul de metafora, de filosofie,de senzatii pure, nerafinate, dure care sunt stilizatelaolalta prin termenul zdrente . Da, zdrente, pentruca suntem bucati de material ale unei imbracamintidivine si pentru ca poezia e o suma de parti din tesutuleteric sfasiat al creatorului de sensuri.
Si daca eu m-am hranit cu roadele intimitatii altora,m-am imbracat cu „zdrentele” lor de la amagirile luiCioran si meditatia asupra mortii lui Dumnezeu a luiNietzsche, la invataturile, zise si Rubaiatele lui OmarKhayyam si pana la Ultrasentimentele lui Paunescu si Necuvintele lui Nichita, vreau acum prin truda mea sa-irasplatesc. -Cristian Em.
Stefanescu
