Puteam sa-l cred, la fel de bine cum puteam sa nu. Alegerea imi apartinea, ca intotdeauna.
Am ales sa-l cred, pentru ca-mi doream sa fie adevarat, sa-mi fie sprijin. Alternativa ar fi fost sa ma intorc la singuratate si tacere, iar singur si tacut n-au fost niciodata atributele cuiva care a respirat in continuare, cand genunchiul sistemului il apasa pe piept .