Atmosfera generala a volumului are tonalitatile gravitatii, tensiunea generata de implicarea afectiva a prozatoarei in problematica asupra careia mediteaza. Tusele intunecate, ca-n tablourile lui Gericault, au putine sageti de lumina.
Catalina Hasotti interogheaza dramatic, isi da raspunsuri aproximative, povesteste pentru a-si lua revansa asupra unui real care nu se supune ratiunii ordonatoare… Prozele ei surprind si prind in tuse realist-obiective foste nelinisti viitoare…
– Ana Dobre