Om precar, om suveran. Rostul filosofiei in societatea digitala

Cu o superba stapanire a subiectelor, intr-un limbaj in acelasi timp accesibil si suplu, Ciprian Mihali realizeaza o incitanta introducere in filosofia sociala cu teme de interes pentru societatea romaneasca de azi. Autorul ne poarta, prin spatiul construit (fizic) de arhitecti si (conceptual) de filosofi, de la biopolitica si reprezentanti emblematici ai filosofiei franceze contemporane (Foucault, Lyotard, Derrida, Nancy) la precaritatea conditiei umane individuale, de la suveranitate la drepturile omului, culminand cu reconfigurarea filosofiei sociale in epoca digitala.
Prin argumentari alerte, incisive si nu de putine ori polemice, Om precar, om suveran te someaza sa iei atitudine, sa iesi din mediul „caldut” al unor pozitii neutre care ajung sa pactizeze cu pozitii precare moral. Tocmai de aceea, se prea poate sa nu fii de acord intotdeauna cu „diagnosticele” puse de Mihali sau cu raspunsurile sale.
Dar tocmai atunci demersul filosofic si-a atins scopul. Lucrarea sa ne face sa gandim sensurile vietii cotidiene si ne ajuta sa ne (si sa le) intelegem mai bine.
Este telul la care poate sa aspire, onest si lucid, o foarte buna carte de filosofie. – Mircea Dumitru M-am intrebat adesea cum se impaca, in aceeasi persoana, patosul intelectualului public Ciprian Mihali, capabil sa produca, dintr-o suflare, un lung text, impecabil redactat si argumentat, despre controversa fierbinte a zilei, cu acribia cercetatorului si traducatorului Ciprian Mihali, cantarind cu rabdare infinita fiecare virgula dintr-un text academic publicat.
Volumul de fata nu doar ca sintetizeaza parcursul intelectual de pana acum al filosofului clujean si deschide domenii noi, dar reprezinta cel mai bun raspuns la intrebarea: Pentru ce sa mai scriem in era digitala? Pur si simplu, pentru a ne salva pe noi insine, in timp ce ne ajutam semenii sa gandeasca pe cont propriu, sa iasa din bule, sa-si depaseasca prejudecatile.
– Cristian Iftode Debarasati cum suntem de iluzia iluminista ca lumina cunoasterii va reusi in timp sa risipeasca tenebrele ignorantei, putem constata azi fara multa dificultate ca explozia informationala si supraabundenta surselor de informare s-au insotit pretutindeni de o raspandire nemaivazuta a necunoasterii si a ignorantei. Si nu e vorba doar de o raspandire a ignorantei, ci si de o structurare a ei in arhipelaguri, retele, comunitati si modalitati de actiune publica.
Acestei structurari cercetatorii ii spun astazi „ingnoranta voluntara” (willful ignorance, ignorance volontaire), care se refera la ignoranta cuplata cu decizia de a ramane ignorant, dar si cu credinta ferma, incontestabila, in propriul adevar cu adevarat unic. – Ciprian Mihali