Stiu un om intru Hristos. Staretul Sofronie, isihastul si theologul

Editia a 2-a revazuta si adaugita Unul din parintii cu care Dumnezeu ne-a invrednicit a fi contemporani este Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului. Ucenic al unora din cei mai mari stareti ai zilelor noastre si, prin urmare, purtator al multora din darurile acestora – dintre care ii numim pe Parintele Paisie Aghioritul, Efrem Katunakiotul, Ioannis Romanidis si, nu in ultimul rand, cel pe care Mitropolitul l-a iubit cel mai mult, Staretul Sofronie de la Essex – Inalt-Preasfintitul Ierotheos a fost daruit de Dumnezeu cu harul de a preda omului de astazi o traditie veche de veacuri, in cuvinte simple, dar precise, limpezi si pline de insuflare.
De aceea, cu mare bucurie va anuntam ca una din cartile sale cele mai importante, la care Mitropolitul a muncit nu mai putin de treizeci de ani, a fost reeditata de curand la Editura Sophia, in traducerea Parintelui Teofan (Munteanu): „stiu un om intru Hristos. Staretul Sofronie, isihastul si theologul”.
Am numit importanta aceasta lucrare din mai multe puncte de vedere. Primul, deoarece cuprinde un portret inedit al Staretului Sofronie de la Essex, care se desprinde intai dintr-o analiza teologica amanuntita a operei sale, apoi din cuvintele pe care i le-a adresat ca sfaturi de-a lungul vremii, pe parcursul a mai bine de cincisprezece ani, cuvinte consemnate de Mitropolit, asa cum marturiseste, sub forma in care s-a alcatuit Patericul, imediat dupa ce i-au fost adresate si intiparite pe pamantul inimii sale.
… Un al doilea portret, viu, „in miscare” este descoperit in Partea a doua a cartii, care cuprinde convorbirile dintre Staretul Sofronie si tanarul ucenic Ierotheos, insetat de „cuvintele vietii vesnice” Ioan 6:68.
Desi Mitropolitul marturiseste, in cuvantul de introducere, ca este vorba de sfaturi care i-au fost adresate personal, la propriile probleme sau la cele pe care le-a intalnit la fiii sai duhovnicesti, si nu stie cat folos ar putea trage altii din ele – prin problematica larga si universala abordata, incepand cu aspecte care tin de pastorirea duhovniceasca, trecand prin lupta cu patimile, Rugaciunea mintii, trairea Liturghiei, si ajungand pana la sfaturi pentru mamele si familiile crestine, suntem incredintati ca multi vor fi cititorii care vor afla cuvant pentru sufletul lor si insuflare pentru propria lor viata. La o a doua lectura, pentru cititorul atent se contureaza nu doar portretul Staretului, ci si al ucenicului (cu toate ca acesta din urma nu spune aproape nimic, caci nici nu era nevoie, Staretul Sofronie, prin harisma stravederii, dandu-i raspuns la toate intrebarile, inca dinainte de-a apuca sa le mai formuleze).
Cu toate acestea, indraznesc sa spun ca miza cartii este mai mult decat atat. Anume, personajul principal nu este nici Staretul Sofronie cel descris in carte, nici ucenicul care descrie.
Ci insasi relatia dinamica a uceniciei pe langa un mare staret, primirea, picatura cu picatura si suvoi cu suvoi a Traditiei, predarea Predaniei de la Staretul cel purtator catre ucenicul cel nestiutor, nasterea intr-un suflet muncit de ganduri si de patimi a primelor scantei ale Rugaciunii mintii in inima, la care suntem, cu uimire, martori, intr-un act miscator de dezvelire de sine a sufletului tanarului ieromonah. si inca, prin insusi faptul ca este o carte scrisa la persoana I, avem privilegiul de-a co-participa la trairile autorului, fiindu-i alaturi in aceasta calatorie catre Inviere, la brat cu Staretul Sofronie, pe drumeagul cel ingust si marginit de ierburi inalte din preajma Manastirii de la Essex…
(Anca Stanciu)