Dumnezeu dupa Einstein

Intr-un dialog continuu cu ideile si parerile lui Einstein, John F. Haught dezvolta o noua perspectiva cosmologica a intelesului de Dumnezeu, timp, vesnicie, taina, viata, gan­dire, libertate si credinta, oferind un nou mod de abordare a relatiei dintre stiinta si teologie, in enormitatea timpului si imensitatea corespunzatoare a spatiului.
O carte a sperantei legate de lume, o reinterpretare a cresti­nismului prin prisma descoperirilor stiintifice moderne. O meditatie extinsa asupra credintei lui Einstein, a teoriei relativitatii elaborate de el si a Crezului de la Niceea.
Pe masura ce universul se trezeste la invitatia lui Dumnezeu, rabdarea divina asteapta dezvoltarea universului. Aparitia gandirii umane in cosmos este un episod semnificativ dintr-o drama mai ampla.
Ca sa ne facem o idee despre dimensiunile temporale imense ale universului, imaginati-va un raft cu 30 de volume de mari dimensiuni. Fiecare are 450 de pagini, iar fiecare pagina reprezinta 1 000 000 de ani.
Povestea cosmica incepe acum 13 800 000 000 de ani, pe pagina la volumului 1. De-a lungul primelor 21 de volume, in univers nu au existat fapturi vii.
Primele scantei de viata s-au aprins abia in volumul 22, dar s-au organizat in organisme multicelulare complexe abia spre sfarsitul volumului 29. Viata nu s-a grabit sa apara pe lume.
In timpul cambrianului, care a inceput acum circa 570 000 000 de ani si a durat mai multe milioane de ani, viata a devenit „deodata“ mai complexa decat inainte. Depozitul fosil acumulat in acest remarcabil capitol al istoriei terestre cuprinde stramosii indepartati ai multor forme de viata din prezent, inclusiv ai oamenilor.
Dinozaurii au inceput sa apara pe pamant putin dupa mijlocul volumului 30 si au disparut acum 66 000 000 de ani, pe la pagina 384. Acesta este momentul cand mamiferele, deja prezente in epoca dinozaurilor, au cunoscut o masiva dezvoltare.
Cam cu 55 de pagini inainte de sfarsitul volumului 30 apar primatele. Mamiferele umanoide incep sa se arate in ultimele pagini ale ultimei carti, insa oamenii anatomic moderni intra in aceasta poveste numai la finalul ultimei pagini a volumului 30.
Doar intr-un mic paragraf de la sfarsitul volumului 30 citim despre aparitia organismelor capabile de gandire reflectiva, de aspiratie etica si de neliniste religioasa – cel putin pe planeta noastra de dimensiuni medii. Ca multi alti ganditori moderni, Einstein era mai impresionat de aparentul determinism al universului decat de calatoria lui nebuna spre trezire.
Universul lui ideal era cel care nu putea sa devieze in niciun fel de la necesitate. Gandirea stiintifica moderna in general urmeaza aceeasi logica legalista, care asteapta predictibilitatea si ignora drama tulburatoare a trezirii cosmice.
Iar ceea ce ii incanta pe ganditorii stiintifici ai erei moderne este mai mica justete a echivalentei, si nu justetea supe­rioara a excesului. Si ideologiile sociale si politice au cedat in general inaintea idealului echivalentei – numind-o uneori „justitie“ sau „dreptate“ – a carei mentinere pretinde impunerea unor penalizari in vederea redresarii dezechilibrelor.
Coincidenta este modul lui Dumnezeu de a ramane discret. – Albert Einstein Traducere din limba engleza de Mihai Moroiu.