Aripi de lut

Robert Laszlo a debutat editorial in anul 2009, la nici 18 ani, cu volumul de versuri „In vid iata viata mea!” (titlu lizibil si ca Invidiata viata mea!), iar in primul an de facultate, si-a publicat cel de-al doilea volum de versuri „Somniator- talmacitorul de vise”, la editura Dacia din Cluj Napoca. „Cartea de fata, pregatita sa ia calea tiparului sub titlul Aripi de lut, pare, insa, a privilegia directia reflexiva a poeziei, orientata spre mici parabole, efigii ale cugetarii, notatii cu aer insolit-paradoxal.
Unul dintre textele concentrate din sumar vorbeste despre „Viata mea goala / Dezbracata de trup”, poate dintr-un sentiment al singuratatii radicale, pe care il regasim, in diverse variante, si la alte pagini, ori fiindca vizeaza o treapta de spiritualizare la o varsta ceva mai matura. „Multiplele noastre singuratati” reapar si ele intr-un loc, dar se mediteaza mai mult asupra lor decat sunt trecute in acea carnalitate, deloc sportiva, insa foarte vie din versurile mai…
tinere. […] Poetul stie, cum zice la un inceput de poem, ca „Orb e cuvantul fara de privire”, si tocmai aceasta constiinta pune in miscare multe dintre noile sale texte.
Nevoia de incarnare a „ideii” ramane intr-adevar importanta si se verifica si in versurile reusite din multe pagini, dupa cum relativa austeritate conceptuala a altora e salvata adesea gratie turnurii „manieriste” a desenului cugetarii. Eu, unul, l-as indemna pe inzestratul autor al acestor poeme sa-si (re)aduca aminte mai des de versul bacovian atat de tulburator-actual „- „O, cum omul a devenit concret!” – Ion Pop