Jurnal Vol.5+6

Jurnalul – Volumul 5 (1990-1992) + Volumul 6 (1993-1994) Volumul V: 478 pagini Volumul VI: 544 pagini Jurnalul lui Mircea Zaciu este cronica de moravuri a unui intelectual de rasa pentru care fericirea era mereu in alta parte: a trait intr-un oras pe care nu l-a iubit; s-a resemnat sa lucreze o viata intr-o universitate pe care ar fi dorit-o schimbata din temelii; s-a afirmat intr-o literatura condamnata la o conditie marginala; a continuat sa scrie insemnari zilnice cu o tenacitate crancena, desi ar fi dorit sa scrie mai degraba un roman fresca in stil balzacian; si-a cheltuit energiile in coordonarea monumentalului Dictionar al Scriitorilor Romani, amanand mereu proiectata Istorie a Literaturii Romane sau macar o Istorie a Literaturii Transilvane; s-a simtit exilat in propria tara prinsa in chingile unui regim concentrationar, iar in Occidentul supertehnologizat, aseptic si mercantil a visat la o insula unde sa se retraga in deplin anonimat ca sa-si scrie testamentul literar. Jurnalul lui Mircea Zaciu este marturia patetica a unui om care nu si-a gasit locul intr-o lume nu doar rau asezata, ci si fara sanse reale de a se statornici intr-o matca fireasca..
Jurnalul lui Mircea Zaciu este capodopera sa.- Mircea Petean Dupa cele patru volume dedicate „deceniului satanic” al dictaturii lui Ceausescu (1979-1989), primite cu mare interes de cititori, inca doua se adauga acum – din pacate, postum – notelor pe care autorul diarist le tiparise, revazute de el insusi. Cele de acum acopera perioada 1990-1994, in care Profesorul isi impartea viata intre Romania si Germania, unde se stabilise familia sa, ani agitati si nesiguri, tulburati, intre altele, de dificultatile publicarii Dictionarului Scriitorilor Romani, coordonat alaturi de Marian Papahagi si Aurel Sasu, de febra scrierii unor carti privind actualitatea literara, dar si de conflictele aparute cu Universitatea clujeana si de alte multe framantari si deceptii personale.
Paginile pana acum inedite imbogatesc imaginea foarte atent desenata, uneori in aqua forte, si in tomurile precedente, a vietii academice clujene, a comunitatii scriitoricesti mai largi, prinse in noul ritm al cenusiei „perioade de tranzitie” romanesti, a atmosferei politice, agitata si ea, dupa rasturnarile din Decembrie 1989; dar si cu confruntari expresive in fata realitatilor occidentale mai noi, regasite dupa ani buni de absenta. Cititorii vor redescoperi si in noile secvente confesiv-reflexive pe observatorul exigent de oameni, locuri, evenimente, notate si evocate cu ochiul intelectualului-martor, mereu nelinistit-interogativ, care se dovedeste a fi si un foarte inzestrat prozator.
– Ion Pop