Oaspetii. Scenarii. Teatru. Film

Daca ar fi sa raspund, ca intr-un sondaj de opinie politic, as spune ca spectacolul romanesc de teatru a luat-o intr-o directie total gresita. Insasi filozofia punerii in scena astazi este, dupa parerea mea, gresita.
Eu, spectatorul, vin la teatru atras de miracol. Or, daca regizorul incearca sa ma bage cu de-a sila in toiul miracolului, rezultatul nu poate fi decat confuzie.
Dupa cum spunea o mare actrita, teatrul in ziua de azi nu-i decat alergatura, grimase si tipete. Nu pledez neaparat pentru reintoarcerea la scena clasica, incadrata de draperii (ca pe coperta) si cu rampa.
Dar nici la teatrul medieval de pe taraboanta, in Piata Mare, nu ne mai putem intoarce. Chiar daca pretindem ca ii aducem omagiu lai Shakespeare.
Spectatorul are azi alte asteptari, alte aspiratii, alt „stil” de viata… La fel si cu filmele.
Peste mizerabilismul si minimalismul filmelor din anii ’90 s-a si asternut uitarea. Daca vreun critic occidental a gasit cu cale sa aprecieze cate un film romanesc de pe atunci, parandu-i-se „exotic”, asta nu-i un argument sa uitam ca arta dramatica a Occidentului s-a cladit cu truda si seriozitate.
Romania de azi nu mai gusta nazdravaniile lui Pacala si Tandala – nici chiar in ipostaza de (fosti) securisti. Sau delatori.
Volumul de scenarii Oaspetii propune o alternativa. – Paul Tumanian