Metafizica energiilor divine si schisma bisericii

Cartea „Metafizica energiilor divine si schisma bisericii” a lui David Bradshaw reprezintă o incursiune profundă și captivantă în istoria filosofiei și teologiei creștine, cu un accent deosebit pe analiza Marii Schisme din 1054. Autorul, profesor la Universitatea din Kentucky, Catedra de Filosofie, explorează modul în care înțelegerea greșită a conceptului aristotelic de „energeia” (lucrare, act, energie) de către Apuseni a contribuit semnificativ la această schismă.

Bradshaw demonstrează cu claritate cum creștinismul răsăritean a utilizat limbajul filosofiei grecești antice pentru a propovădui natura personală a lui Dumnezeu și posibilitatea omului de a participa la viața divină fără a-și pierde identitatea. Acest aspect esențial al teologiei răsăritene este pus în contrast cu abordarea occidentală, care, prin limitarea lui Dumnezeu la „ființa în sine”, conform filosofiei neoplatonice, a dezvoltat o teologie sistematică lipsită de autenticitate.

Teologia lui Augustin și încercarea lui Toma din Aquino de a o corecta sunt analizate critic de Bradshaw, care consideră că Sfantul Grigorie Palama a reușit să formuleze teologia energiilor divine în cadrul teologiei trinitare patristice, asigurând astfel coerența teologiei Bizantului cu cea a Părinților capadocieni și a Părinților Apostolici. Autorul ridică o întrebare tulburătoare: dacă teologia și gândirea intelectualistă occidentală au creat premisele pentru Iluminism și consecințele sale, inclusiv ideologiile distructive și genocidele secolului XX.

Prin această lucrare, David Bradshaw oferă o perspectivă valoroasă și provocatoare asupra istoriei teologiei creștine, invitând cititorii la o reflecție profundă asupra implicațiilor teologiei asupra evoluției societății occidentale.