Solfeggietto

Solfeggietto în Do minor de Carl Philipp Emanuel Bach e una dintre acele piese scurte, dar foarte elegante, care reușesc să surprindă ascultătorii chiar și după mulți ani de la compoziție. Mie personal mi-a plăcut întotdeauna să ascult fragmente din ea, mai ales pentru că are o energie aparte, o combinație de fragilitate și curtoazie tehnică. Inițial, Bach a compus această bijuterie pentru clavecin, însă cu timpul a devenit extrem de popular pentru pian, Exact motivul pentru care a fost preluată și interpretată și pe alte instrumente. Ce m-a fascinat întotdeauna la Solfeggietto e faptul că, deși este o piesă scurtă, ea pare ca un mic puzzle plin de nuance. Autorul a reușit să pună într-un spațiu restrâns atât de multă dexteritate și rafinament, încât ascultarea ei devine o adevărată provocare pentru pianisti, mai ales când vrei să o cânți la viteza superrapidă, cum se obișnuiește uneori. Asta face ca piesa să fie mai mult decât o simplă melodie; e un exercițiu de virtuozitate, care cere mult antrenament și pregătire. Se spune că Bach a compus această piesă pentru un alt scop – pentru un alt ritm, pentru un alegretto jovial. Totuși, în zilele noastre, ea e adesea interpretată într-un tempo foarte alert, Presto sau chiar Prestissimo, pentru a scoate în evidență măiestria celor care o cântă. Îmi place personal să o ascult interpretată în toate aceste variante, pentru că fiecare aduce ceva nou, o stare diferită. Probabil că tocmai asta e frumusețea piesei: ea păstrează un farmec tăcut în forma sa scurtă, dar devine o adevărată scenă de artiști care arată cât de mult pot face cu degetele și cu sufletul lor. Per ansamblu, Solfeggietto e mai mult decât o simplă lucrare pentru pian. E o punte spre tehnica și sensibilitatea muzicianului, o piesă pe care merită să o abordăm cu respect și pasiune, indiferent dacă suntem începători sau avansați. La final, rămân cu impresia că Bach a reușit să creeze ceva mic, dar de o frumusețe profundă și atemporală, care continuă să fascineze și să provoace pe cei care îi caută frumusețea în detalii mici, dar pline de viață.