Priveste-te in oglinda

Din primele pagini ale cărții „Priveste-te în oglindă” am fost atras instant de pasiunea autorului pentru teatru, și mai ales pentru muzicaluri. Eugen Rotaru reușește să ne poarte într-o lume pe care unii o consideră complicată, dar pe care el o prezintă cu atâta dragoste și respect, încât devine imposibil să nu te-ndrăgostești și tu de ea. Stilul său cald și sincer face ca lectura să fie ca o conversație cu un prieten mai în vârstă, plină de povești adevărate și introspecții.

Ce m-a impresionat cu adevărat a fost modul în care autorul vorbește despre muzicaluri, despre cum pot fi ele o formă de teatru total: versul, muzica, mișcarea și dialogul se contopesc perfect pe scenă și creează un spectacol vibrant. El nu vrea doar să povestească, ci să transmită și că aceste producții sunt o muncă de echipă, un efort comun al multor artiști care trebuie să fie atât actori, cât și cântăreți, dansatori și regizori, toate într-un echilibru dificil, dar extrem de rewarding.

Un alt aspect care mi-a atins sufletul a fost povestea acelor bijuterii muzicale pe care le-a scris, fie că sunt librete de operă, operetă sau musicaluri, și pe care încă le așteptăm să prindă din nou viață pe scenă. Rotaru pare să aibă o iubire nețărmurită pentru aceste creații, și chiar dacă unele sunt uitate sau uităm să le aducem în fața spectatorilor, el nu pierde speranța. Îmi place ideea că ar putea fi readuse în luminile rampei și revigorate pentru noile generații.

De asemenea, cartea face referire și la „Povestea Micului Pan”, o piesă despre care autorul a scris în altă lucrare, „Facatorii de lumină”, și care arată că iubirea lui pentru muzicaluri nu are limite. Este ca un drum plin de povești, un fel de galerii de amintiri, de idei, de dorințe și de planuri de a readuce la viață aceste opere, fie prin reînnoire sau prin lăsarea lor în așteptare. E ca și cum ne invită să avem răbdare și să credem în frumusețea acestor creații, oricât de greu ar fi uneori să le vedem în scenă.

Per ansamblu, „Priveste-te în oglindă” nu este doar o relatare despre muzicaluri, ci o iubire pură pentru artă, o respectuosă chemare către cei pasionați, și un omagiu adus celor care, asemenea lui, cred în magia teatrului muzical. Este cea mai frumoasă părticică de suflet a unui artist care, chiar și după atâtea ani, încă visează și lucrează cu aceeași devotament pentru a aduce bucurie și lumină spectatorilor. O carte pe care o citești cu sufletul, nu doar cu ochii și mintea.