Prin lianele inimii

De fiecare dată când deschid o carte de poezii, sunt mereu curios să simt ce vrea autorul să-mi spună, să pătrund în lumea lui plină de emoții și gânduri. Prin lianele inimii, de Ana-Aurelia Pintea, nu e doar o colecție de versuri, ci mai degrabă o punte, un fel de drum pe care autorul încearcă să îl construiască între sufletul ei și sufletul cititorului. E ca o invitație la o conversație profundă, blândă, plină de sinceritate. Și, sincer, nu te poți abține să nu te simți ca și cum ai fi acolo, în mijlocul acestei călătorii printre gânduri și sentimente.

Autorul vorbește despre pasiunea pentru cuvânt și dorința de a ajunge la sufletele celor care citesc, iar asta se simte foarte clar în fiecare poezie. E ca și cum ai păși pe o potecă făcută din litere și emoții, unde fiecare vers devine o etapă, o experiență de trăit. Între pagini, găsești un amalgam de trăiri – iubire, dor, speranță, dar și momente de tăcere sau confuzie. Și totuși, toate aceste încercări de exprimare își găsesc locul pentru a fi ascultate și simțite de cei care sunt dispuși să asculte cu inima.

Ceea ce îmi place foarte mult e felul în care poezia din acest volum reușește să fie o punte de legătură, ca o lumină blândă care pătrunde în întuneric și aduce speranță și căldură. Fiecare pagină e ca o atingere, ca o respirație de lumină, care te străpunge și te face să te gândești la propriile emotii. La fel ca și autorul, și eu am simțit că această carte e o invitație la introspecție, la regăsire, la a fi sincer cu tine însuți. Într-un mod simplu, dar plin de sens, poezia te provoacă să-ți deschizi inima și să o lași să vorbească.

Ce mi-a plăcut cel mai mult e modul în care poezia nu e doar frumos scrisă, ci și plină de căldură și sinceritate. Parcă autorul îți vorbește direct, fără măști, iar tu, citindu-i, devii parte din această lume imaginară, dar atât de reală. În final, Prin lianele inimii nu e doar o carte de poezii, ci o aventură într-o lume a emoțiilor, o experiență de suflet pe care n-o uiți ușor. O citire care te face să reflectezi, să simți și, de ce nu, să-ți amintești și de propriile tale liane de gânduri și bătăi de inimă.