Name: Povara crucii
Brand: Ismail Kadare
SKU: 9786060977131
Price: 41.6 RON
Availability: InStock

41.6

LEI

Recenzia noastra

Cartea „Povara crucii” a lui Ismail Kadare e ca o mărturie dură şi sinceră despre vremurile grele ale comunismului din Albania. Publicată pentru prima dată în Franța, după ce autorul părăsise țara, povestește cu o sinceritate tulburătoare despre anii în care dictatura a avut o mână de fier asupra fiecărui aspect al vieții. E o carte care nu te lasă indiferent, fiind în același timp un fel de confesie a unui om care a trăit și s-a luptat cu măștile și cenzura politică.

Kadare reușește să transforme amintirile dureroase într-o relatare plină de umanitate, evidențiind complexitatea relației dintre scriitor și stat. Înțelegem din paginile sale cât de dificil a fost să păstrezi integritatea artistică și, totodată, să te pliezi pe așteptările regimului, fără să cazi în plasa compromisurilor inutile sau a predării de bună voie. E ca un dans subtil, unde fiecare gest trebuie cântărit cu grijă, pentru a nu fi prins de întunericul ideologiei care încearcă să te înghită.

Mi-a plăcut cum povestește despre lupta aceasta între creator și tiran, ca un fel de duel intelectual pe terenul lumii literare, unde, deși ți-ai dori să fii singur, să fii în sânul libertății absolute, întotdeauna exista riscul ca monstrul opresiv să te atace când te aștepți mai puțin. E ca și cum autorul ne arată că până și în cel mai sigur câmp, în cea mai liberă spunere a adevărului, te poți simți tot timpul singur și vulnerabil.

Ce-i și mai interesant, e faptul că Kadare nu ignoră nici frica, nici singurătatea, ci le face parte din poveste ca elemente firești. El își descrie propriile emoții, acea senzație citind și scriind, că de fiecare dată când te simți în colaps, trebuie să găsești curaj și să continui. Îmi imaginez că pentru el, confessionalele acestea literare au fost o modalitate de a-și păstra sufletul neîntinat, chiar dacă lumea în care trăia era zguduită și învăluită în umbre.

„Povara crucii” nu e doar despre comunism sau despre Albania. E despre lupta pentru libertate, despre curajul de a fi veridic și de a-ți păstra demnitatea chiar și atunci când totul pare pierdut. Poate că cel mai impresionant e modul sincer în care Kadare vorbește despre singurătate, despre faptul că, în cele din urmă, orice artist trebuie să înfrunte tăcerea și uitarea de unul singur. O carte care te face să reflectezi la cât de mult poți muri în interior, chiar dacă fizic rămâi viu, dacă nu reușești să păstrezi în tine acea flacără a adevărului. O poveste despre vremea de atunci, dar și despre noi, oamenii de acum, care, oricât am încerca să fim liberi, trebuie să ne găsim propria cale de a lupta și de a merge mai departe.

Descriere

Publicat în iunie 1991 în Franța, la aproape un după ce autorul părăsise Albania, volumul Povara crucii este un rechizitoriu al celui mai dur comunism european, cel albanez. Ismail Kadare face o cronică amară a anilor 1960–1990, cei mai fertili din cariera sa, dar și perioada în care dominaţia statului dictatorial s-a impus total în literatură şi artă.
Foarte puţini au fost scriitorii care au reuşit să răzbată prin ochiurile înguste ale plasei ideologice, iar Kadare a fost unul dintre ei. În ciuda constrângerilor, fricilor, mărturisite sau nu, a concesiilor.
Povara crucii este un inventar al mişcărilor tactice neaşteptate, al zigzagului continuu şi derutant din războiul, rareori făţiş, dintre scriitor şi stat, în care fiecare rând scris trebuia plătit cu o umilinţă, cu o retragere, cu un compromis, dar totuşi în absenţa „marelui compromis“ la care au ajuns atât de mulți scriitori, fără o predare necondiţionată, fără o pactizare cu regimul. În ultimă instanţă, Povara crucii este un drum al calvarului cristic, parcurs de un scriitor celebru braţ la braţ cu opera sa, sub biciul nemilos al dictaturii.
Uneori mi se părea că, aşa cum spadasinul îşi împinge adversarul pe terenul care‑i este favorabil, tot astfel şi eu atrăsesem tiranul pe terenul literaturii, acolo unde mă simţeam în largul meu, iar el, indiferent de simţul artistic rafinat pe care‑l avea, nu putea fi decât un amator. Acolo, în câmp deschis, departe de gărzi, de curteni, de doctrină şi de dictatură, aveam impresia că‑l pot învinge.
Aşa încât să‑i pun masca. Apoi chiar ea avea să‑l ţină prizonier.
Acolo deci, pe câmpul binecuvântat, la picioarele templului, absolut singur, acolo aş fi putut să‑l pun la pământ. Cuvântul „singur” îmi părea atunci prezent peste tot.
Nu era doar titlul romanului, îl aveam în mine, era pe buzele prietenilor şi duşmanilor mei (Cum de ai pus această «singurătate» chiar în titlu? Asta a fost chiar prima observaţie.
După care au tăcut toţi. Cum se părea, tiranul însuşi îşi acceptase singurătatea.) Chiar şi eu, deşi aveam prieteni mulţi şi devotaţi, tot singur aş fi fost acolo, în câmp deschis.
Şi, indiferent câtă încredere aveam în arta mea, inima îmi spunea uneori că nu era exclusă posibilitatea ca monstrul să mă atace într‑o clipă. Traducere din limba anbaneză de Marius Dobrescu.