Noul Testament relevat prin 365 de sonete

Când vezi Sfânta Scriptură, vezi un munte, e muntele din Isaia 2, e Sionul Binecuvântării întru Legea Domnului, de aceea nu voi încerca să surprind toate structurile poetice desfășurate aici de cinstitul autor, ci doar să-i dau ceea ce este drept, ori de drept, domnia sa fiind avocat ca profesie, și eu receptând această lucrare ca pe o deplin credibilă pledoarie pentru dovedirea veșniciei Cuvântului și a înveșnicirii încuvântatului. – Pr.
Ioan Chirilă Departe de a fi o simplă versificare și transpunere facilă a textelor, sonetele sunt o realizare elaborată, șlefuite cu migală, limbaj elevat și inspirație, cu un conținut de sinteză a mesajelor biblice. Autorul realizează cu artă, în mod original, o adevărată exegeză scripturistică adusă la nivelul și așteptările contemporane.
Fără a fi teolog în sensul propriu al cuvântului, autorul își desfășoară o vocație veritabilă de a descoperi și a desluși filoanele cele mai semnificative din Cartea Cuvântului lui Dumnezeu. – Pr.
Dorel Octavian Rusu n n Noul Testament în cel vechi se ascunde. Vechiul Testament în cel nou se descoperă.
– Fericitul Augustin Doamne, miroase greu! De patru zile L-am îngropat pe Lazăr.
E-n mormânt. De-ai fi venit la timp, nu l-ar fi frânt Moartea cea grea, stingând a lui feștile.
n Chiar ucenicii spun că inutil e A încerca-nvierea. Nici un sfânt, Din câți au străbătut acest pământ, N-ar reuși.
Cu orice ustensile. n Iisus a plâns cutremurat în Sine, Dar a strigat: Lazăre, vino-afară!
Apoi tăcere grea. Oameni-ciorchine.
n O stafie începe să răsară: E înviatu-n fâșii cu rășine, Pășind încet. Ca pentru-ntâia oară.
– Pașcu Balaci