Galbenele

Abordând depresia și existențialismul american în secolul XXI, Gălbenele spune povestea unui tânăr florar în vârstă de treizeci și ceva de ani care, într-o societate ce și-a pierdut orice urmă de sens, duce în fiecare zi o luptă cu ideea de suicid. n Împărtășită în viniete ce variază de la câteva fraze la câteva pagini, viața sa se împletește cu viața și gândurile suicidare ale unui coleg, ceea ce-l pune pe protagonist în fața unei ciudate răsturnări de situație.
E însă o poveste din care nu lipsesc momentele de umor negru, subliniindu-se, astfel, complexitatea acestei tulburări ce este încă tratată cu lejeritate la nivel societal. n Gălbenele – o sută de haikuuri despre singurătate, bucăți smulse din Jurnalele intime ale lui Baudelaire, scrisoarea de adio ca exponent al marii arte.
Uită de scriitorașii de pe listele cu bestsellere din The New York Times; ai aici o voce autentică, țipând de durere în întunericul Americii. – Kevin Maloney, autorul cărții Cult of Loretta n Naratorul din Gălbenele e la răscruce.
Se zbate, pe tăcute, să rămână în viață, să se poată simți viu când totul în jurul lui se risipește. E o înfățișare realistă, generală și a naibii de precisă a depresiei.
Dacă cea mai înaltă menire a literaturii e să creeze legături între oameni, cartea aceasta se ridică la cele mai înalte standarde. Pe mine m-a făcut, categoric, să mă simt mai puțin singur.
– Benoît Lelièvre, Dead End Follies n Un portret fără ocolișuri al singurătății americane în secolul XXI, o epopee la scară mică a lucrurilor neștiute despre alienare și îndoială de sine. O revelație revigorant de sinceră în aceste vremuri imbecile în care trăim.
– Michael Bible n n Traducere din limba engleză de Vlad Drăgoi.