Home / Decebal N. Todarita / 18 semne pe Tesatura Luminii

18 semne pe Tesatura Luminii

30 LEI
In Stoc
Cumpără Acum
🔒 Plată Securizată & Livrare Rapidă
An apariție: 2026
ISBN: 9786064916259
Editura: EIKON

Recenzia noastră

Cartea „18 semne pe Tesatura Luminii” a lui Decebal N. Todarita surprinde prin modul în care iarba secretelor din lumea celor mici se dezvăluie în fața ochilor noștri. Tatăl și fiica sa par să fie doi exploratori ai existenței, dar nu în sensul obișnuit, ci mai degrabă ca niște căutători de semne, simboluri și magie ascunsă în lucrurile simple. Întâlnim o poveste delicată, plină de tandrețe și de o curiozitate molipsitoare, în care fiecare pas devine o aventură de descoperire, iar fiecare respirație un moment sacru de contemplare.

Decebal N. Todarita reușește să creeze o atmosferă în care lumea din jur nu mai este doar o realitate banală, ci devine o poveste în sine, plină de farmec și de mister. Tatăl, cu răbdare și iubire, dezvăluie fiicei sale tainele unui univers plin de simboluri – soarele, apa, stelele – și împreună caută răspunsuri în gesturi, în priviri sau în tăceri pline de înțelesuri. Această relație specială dintre ei devine un adevărat puzzle de emoții și amintiri, o călătorie în lumea inocenței și a miracolului.

Cartea mă duce cu gândul la „Cartea cu jucării” a lui Tudor Arghezi, nu doar pentru atmosfera sa pură și sensibilă, ci și pentru modul în care imaginația devine motorul acelei lumii și a păcii interioare. Există o frumusețe simplă, dar profundă, în modul în care poetic și oniric se împletesc toate, creând un univers în care copiii și iubirea paternă sunt la fel de sfinți și de prețioși. În aceste pagini, îți dai seama că fiecare moment de joacă și de contemplare poartă cu sine o înțelepciune tainică despre viață și iubire.

Este o carte reflexivă, sensibilă și aproape ca o poezie a vieții, în care cuvintele par suspendate într-un spațiu al „nerostirii” și al „limbii apelor limpezi”. Aici, timpul pare să se dilate – ziua de mâine vine ca un răsfăț al inimii, iar secundele se țin cu răbdare, ca și cum ar fi parte dintr-un univers în care totul e plin de lumină și de magie. În aceste clipe, lumea din jur pulsează cu o vibrație atemporală, ca și cum fiecare bătaie de inimă s-ar sincroniza cu ritmul universului.

„18 semne pe Tesatura Luminii” e o invitație la a privi mai atent, mai frumos și mai conștient tot ce ne înconjoară. Fie că e vorba de oraș, de camera copilului sau de momentul tău de liniște, totul pare să vibreze în acord cu o energie subtilă, energizată de râsul de stele și de miracolul simplu al clipelor petrecute în iubire. O carte plină de tandrețe, perfect pentru cei care vor să retrăiască inocența și frumusețea copilăriei, dar și pentru cei care doresc să redescopere magia în lucrurile mărunte ale vieții.

Te-a convins?
Vezi Oferta

Descriere

Tatăl și fiica explorează existența din jurul lor, plină de mugurii unor semne și ai unor simboluri, care se deschid pe măsură ce înaintarea, curiozitatea și tandrețea celor doi „se-ngână și-și răspund”. Fiecare popas pe tărâmul unei realități obișnuite poate deveni o aventură a uimirii și a modelării.
Încă din primii ani de viață ai fetiței, tatăl i-a dezvăluit o lume plină de simfonia diafanului și de contraforții miracolului. Intrând într-un dialog mai mult al gesturilor, al tresăririlor și al privirilor, cei doi, în egală măsură, se simt conectați la o existență permanent transfigurată.
O altă carte care se aseamănă cu cea de față este Cartea cu jucării a lui Tudor Arghezi. În aceeași atmosferă candidă și sensibilă, imaginația și copilăria devin sinonime, iar dragostea paternă se preschimbă într-un soare blând, ale cărui raze rotesc ușor întreaga lume în sensul acelor de ceasornic ale contemplației și ale iubirii.
Reflexivă, sensibilă, onirică și tandră, devoalând discret câteva zone de fragilitate și extaz contemplativ, poezia din cartea aceasta se citește ca o epistolă a bucuriei paterne și a necontenitei uimiri legate de cercurile concentrice ale împlinirii fetiței, de la o vârstă a inocenței la alta. Tatăl, împreună cu fiica, pornesc într-o călătorie inefabilă pe tărâmul vârstelor fără vârstă, acolo unde cuvintele sunt suspendate în „nerostiri”, unde se învață „limba apelor limpezi ca privirea de înger”, ziua de mâine vine „ca un alint al inimii”, iar o secundă ține cât „o respirație de cosmos”.
Pe alocuri, în jurul lor, spațiul, fie cel al orașului sau al camerei fetiței, pare că pulsează în ritmul bătăilor unei inimi atemporale, pe când totul pare energizat de „un râs de stele”. – Savu Popa n n Volum coeditat cu Editura Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”.