Poezia mea a existat dintotdeauna, doar ca a asteptat tacuta sa prinda forma. Toate, la timpul lor… ar spune unii, iar poezia la timpul ei, as spune eu.
Cand parea ca nu am nimic, aveam un vers… Culmea, odata cu suferinta, se nastea o muzicalitate aparte intre cuvinte menite parca sa vindece durerea. Cu fiecare cuvant scris, risipeam din cele nespuse, incarcand pagini, permiteam sufletului sa devina mai usor.
Arta celor nespuse devine poezie.