3300 de perechi de palme

2018, anul centenar al Romaniei. Un jurnalist si o tanara fotografa pornesc in cautarea subiectului care va sta la baza unui amplu reportaj de tara.
De pe drumurile desfundate din provincie, de la inceputul primaverii, si pana in Piata Victoriei din Bucuresti, la mitingul diasporei din 20 august, de la orfanii Primului Razboi Mondial la veteranii de la Stalingrad, de la nationalizarea din 1948 si dictatura postbelica pana la Revolutia din ’89 si anii salbatici ai tranzitiei, mitinguri de solidaritate, demonstratii si confruntari de strada, cei doi protagonisti ajung sa se piarda, de-a dreptul, si sa se regaseasca in istoriile labirintice ale tarii si ale propriilor familii. Sunt o suta de ani de instrainare, de convulsii si de prefaceri sociale, in care dragostea dintre copii si parinti, dintre parinti si parintii lor reuseste sa iasa in mod miraculos invingatoare.
Proza lui Augustin Cupsa are finetea scalpelului care patrunde cu precizie in tesuturile unei lumi povestite caleidoscopic. Nu doar forta epica guverneaza acest roman, ci si capacitatea de a sonda cele mai diverse medii sociale, de a recompune lumi in succesiunea lor imprevizibila, de a da chip umanului, cautand un sens si o ordine care-i scapa.
3300 de perechi de palme manifesta intentia integratoare a autorului in ceea ce ar putea fi un Weltanschauung trecut prin filtrul artei romanului. – Angelo Mitchievici Daca istoria ar fi scrisa asa cum o scrie Augustin Cupsa in 3300 de perechi de palme cred ca am fi un popor mult mai constient si mai asumat.
Naratiunile mari sunt construite din suma unor experiente singulare, experiente care nu vin doar cu date si rezultatele unor procese, ci cu toata incarcatura emotionala a parcursului acelor procese, cu fiecare constrangere si fiecare decizie, cu fiecare esec si fiecare eroare care duce la rezultat. Istoria e a oamenilor si a experientelor lor, e a inadaptatilor si a atipicilor, e a celor pe care nu ii vedem si de obicei ii uitam, dar care tes ita cu ita dintr-un prezent pe care nu-l intelegem pana la capat tocmai pentru ca nu cunoastem povestile celor care l-au facut posibil.
3300 de perechi de palme e una dintre povestile necesare pentru a ne putea intelege si a ne putea ierta. Si cand o astfel de poveste e scrisa de un adevarat stilist, atent nu doar la muzica frazei, ci la compozitia minutioasa a intregului esafodaj, rezultatul este magic.
Am citit cu infiorare ceea ce consider a fi unul dintre cele mai frumoase romane din literatura romana contemporana. Nu-l ratati.
– Cosmin Perta