Are dreptate sau nu, e patria mea!

De: Ivan Ilcev

An aparitie: 2002

ISBN: 973-8356-29-6

Disponibilitate: produs disponibil
Vezi preț! Comandă online!

Are dreptate sau nu, e patria mea!, de: Ivan Ilcev

Idei despre lumea noastra si istoria ei, despre lumea care a fost si este sau despre cea care ar fi putut fi. Pe firul acestor idei, omul cel ce gandeste si cel despre care se gandeste, uneori in pace, niciodata impacat.

O monografie extrem de interesanta, ce urmareste dezvoltarea eforturilor de propaganda in politica externa a statelor balcanice pe parcursul unui secol a carui istorie a determinat granitele actuale. Sunt analizate incercarile fiecaruia dintre aceste state de a atrage simpatia si sprijinul opiniei publice si guvernelor tarilor occidentale in vederea afirmarii lor ca state independente si medierii conflictelor teritoriale din peninsula, incepand din prima jumatate a secolului al XIX-lea, marcata puternic de trezirea constiintei nationale a popoarelor aflate sub dominatia unor mari imperii, si pana dupa primul razboi mondial, care a retrasat harta Europei. O mare parte a cartii este dedicata Romaniei, la vremea aceea cea mai dezvoltata dintre tarile balcanice si considerata adeseori un partener real de discutie de catre statele occidentale a caror voce conta in alcatuirea Romaniei moderne.

Ivan Ilcev: Ideea acestei lucrari este destul de veche. Ca student, am facut lucrarea de diploma pe tema politicii britanice in Balcani in timpul primului razboi mondial. Rascolind prin rafturile cu cataloage vechi ale Bibliotecii Nationale "Sfintii Kiril si Metodii" si ale Bibliotecii Universitare, am descoperit un lucru interesant si surprinzator, si anume ca in anii din preajma razboaielor din 1912 1918 la noi s-au publicat multe brosuri, dar si carti mai groase in limbile engleza, franceza, germana, italiana si rusa. In aceste carti unii dintre cei mai cunoscuti istorici si politicieni bulgari, precum si multi autori cu nume putin cunoscute pentru mine pe atunci se straduiau sa explice cauzele care au determinat intrarea Bulgariei in razboi. Dupa catastrofa de la Dobro Pole din primavara anului 1918, in lunile in care s-a desfasurat Conferinta de pace de la Paris, acestia au incercat sa convinga opinia publica europeana de dreptatea cauzei Bulgariei. Era limpede ca se punea o problema de propaganda, si nu de o propaganda dusa de una din tarile mari in Bulgaria, cum as fi fost tentat sa cred, ci dusa de Bulgaria in strainatate. Am vorbit despre descoperirea mea cu unul din asistentii tineri la acea vreme, care era interesat sa studieze aceeasi perioada cronologica. Acesta m-a incurajat. A vazut brosurile, a considerat ca in ele se poate gasi material pentru un articol interesant si mi-a spus ca ar fi bine sa continuu. Dupa aceea, timp de cateva decenii, alte probleme au amanat temporar interesul meu pentru aceasta tema, fara a reusi insa sa-l elimine complet. Adunam atent din diverse colectii de arhiva pana si cele mai mici fragmente de material, care mi-au largit conceptia asupra temei. Am inceput sa studiez si bazele teoretice ale propagandei. Treptat, mi-am explicat unele momente importante. In primul rand, propaganda in politica externa a Bulgariei nu poate fi examinata ca un fenomen aparte, desprins si izolat de propaganda altor tari balcanice. Al doilea: ca propaganda in timpul primului razboi mondial si al Conferintei de pace de la Paris este, daca ne permitem o expresie extrem de mult folosita, doar varful aisbergului. Pentru a-mi explica cum s-a ajuns la aceasta explozie de propaganda activa a trebuit sa ma intorc cu decenii in urma, pana la crearea primelor state independente in Balcani in epoca moderna. A treia problema a fost ca putini istorici si-au aratat interesul pentru aceasta tema. In timpul elaborarii lucrarii au aparut zeci de probleme suplimentare. Este peste puterile unui singur cercetator fie si numai sa le evidentieze, daramite sa le gaseasca si solutia. Cele mai importante au fost legate: de amplitudinea sau stabilitatea schimbatoare in intelegerea esentei intereselor nationale ale diferitelor tari balcanice, de mecanismele de influentare a constiintei de masa, de rolul intelectualitatii si mai ales al oamenilor de stiinta in crearea statelor moderne si formularea obiectivelor lor politice, de crearea intr-un timp uimitor de scurt a unor stereotipuri stabile in constiinta oamenilor de stiinta din toate tarile balcanice, stereotipuri care le-au permis nu numai sa falsifice adevarul cu buna stiinta, cat mai ales sa nu-si puna intrebari incomode - intrebari de altfel normale in orice analiza stiintifica obiectiva; de imaginea tarilor si popoarelor balcanice si opinia asupra politicii lor in Europa si Statele Unite; de propaganda in politica externa ca o parte inseparabila a obiectivelor de modernizare a tarilor balcanice. Intr-un fel sau altul, lucrarea s-a extins neverosimil fata de planurile initiale, acum este in mana cititorului si acesta poate aprecia singur daca n-ar fi fost mai bine sa-l ascult pe asistentul tanar de atunci si sa fi scris articolul propus de acesta.