Ciupercile orientale. O sansa pentru fiecare, de: Filopova Irina

in anul 1805, academicianul I.I. Redovski, insotindu-1 pe contele ambasador F. Golovkin in China, nota in jurnalul sau de calatorie, cunoscut sub numele de "Calatoria de la Kiahta la Ugri si de la Irkutsk la Ghijighinsk": "Seful politiei locale (in Maimacin, langa Kiahta, la granita cu China), Sokolov, ne-a dat sa gustam un otet pregatit de chinezi din mazare dulce prin fermentare, care ne-a placut foarte mult." in anul 1835, P.R. Stantevici, trimis in Irkutsk "sa intocmeasca un raport limpede asupra strainilor ce traiesc in teritoriile autohtone", scria la ziar ca "Irkutsk este un oras uimitor. Aici ceaiul nu se bea doar cum se obisnuieste pe la noi - fierbinte, ci si rece, macerat pe o turta lunecoasa asemenea ciupercii care creste pe bustenii putregaiti. in fond, bautura este destul de gustoasa, seamana cu cvasul nostru din Veazemsk. Si inca, in fiertura de coacaze se adauga ceva cam ca ouale de broasca, dar de culoare alba, si bautura poate fi inghitita si-i chiar placuta. Se spune de catre straini ca acelasi lucru se face cu laptele si cu el se trateaza de boli. Nu am vazut asta deocamdata". in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, si ciuperca de ceai, si orezul de mare indian aveau o raspandire destul de larga. Iata un fragment din insemnarile unui medic de circumscriptie: "La noi, in Usoli, totul a ajuns acum ca la Moscova. Dragalasele noastre functionare si-au rostuit cate un borcan de ciuperca de ceai si de fiecare data sorb languros din aceasta bautura la o conversatie mondena. Vor sa ma convinga cu orice chip ca este la fel de buna ca si miedul. Doar ca este vindecatoare si mai de folos pentru sanatate. Iar sotia guvernatorului le ofera doritorilor o bautura facuta dintr-un pumn de nu stiu ce fulgi albi. Ne incredinteaza ca le-a primit de la Petersburg, iar acolo au ajuns din China. Am auzit nu de mult ca s-ar gasi o batrana intr-un sat nu prea indepartat, care s-a apucat sa foloseasca toate aceste bauturi si vindeca scrofuloza la copii, si durerea de dinti, si oblojeste ranile coapte. Cate superstitii mai sunt si pe la noi!" Insa nu toti doctorii erau la fel de sceptici fata de mediile nutritive necunoscute. Medicul Stillman din Gdansk s-a interesat in mod serios de aceste remedii straine misterioase si a incercat sa clarifice provenienta lor. inca de atunci a inteles ca are de-a face cu trei soiuri de ciuperci, si nu le-a reunit intr-o categorie, dandu-i intaietate ciupercii de ceai, ci le-a delimitat transant: "La baza lor sta o zooglee. Dar susa este diferita, caci nu se poate deloc compara pelicula grea si stratificata a ciupercii de ceai chinezesti cu cea subtire si usoara a orezului de mare indian, care se formeaza din neglijenta, uitand sa schimbi apa trei, ba chiar sase luni. Admit ca asa-numitul orez de mare este format din miceliul ciupercii de ceai si este posibil sa cultivi un astfel de miceliu in decursul unui timp destul de indelungat. Dar daca este o veriga de legatura spre asa-numita ciuperca de lapte tibetana care acreste laptele, asta-i o intrebare. Sper insa ca problema este rezolvata". Stillman a trimis de cateva ori petitii catre Academia de Stiinte Medicale, cerand fonduri ca sa cerceteze "misterioasele suse", dar se pare ca nu le-a primit, fiindca cercetarile lui s-au oprit, si in presa nu a mai aparut nimic. La inceputul secolului al XX-lea, ciuperca de ceai si orezul de mare indian au patruns in Europa. Iar cel mai mare interes 1-a trezit savantilor elvetieni orezul de mare indian, si nu ciuperca de ceai. Blumere, Porhet, Meyer (1934- 1938) au descris potiunea tibi, despre care amintise intai Lutz, ce o primise din Mexic. Desi elvetianul Bitt sustine ca o simbioza identica era cunoscuta in Elvetia la inceputul secolului, venita din Rusia, chiar elvetienii au delimitat clar doua culturi - ciuperca de ceai si orezul de mare indian - atat dupa aspectul exterior, cat si dupa structura peliculei formate. Spre deosebire de Stillman, nu au gasit nimic comun intre ele. in secolul al XIX-lea a aparut in cele din urma interesul pentru descifrarea uimitoarelor specimene umite "ciuperca de ceai", "orezul de mare indian", "ciuperca de lapte tibetana".

Caracteristici

Titlu:

Ciupercile orientale. O sansa pentru fiecare

Autor:

Filopova Irina

Editura:

Rovimed Publishers

Colectia:

Categoria cartii:

Bucatarie

Tradus de:

An aparitie:

2002

Numar pagini:

154

Format: