Media culpa, de: Brindusa Armanca

„Este un jurnalist important, «vocea» de la Timisoara, care a avut un cuvant de spus in efortul pe care noi toti l-am facut la Radio Europa libera pentru democratizarea Romaniei” Emil Hurezeanu

„Brindusa Armanca, om de exceptie al presei romanesti, a facut mult pentru ca ziaristii de limba romana si cei de expresie maghiara sa se cunoasca mai bine, sa se apropie, sa colaboreze. Premiul PRO AMICITIA pe 2005 i se acorda ca o consecinta fireasca a acestor merite.” Senatul Asociatiei Ziaristilor Maghiari din Romania

„Dincolo de inzestrarea ei exceptionala pentru televiziune, Brindusa Armanca este o luptatoare. Nu cade la invoiala in jurnalismul ei cu ceea ce numim compromis si derogare morala, atat de frecvente pe piata media. Limpezimea ei intelectuala si morala isi are radacinile in spiritul Timisoarei, caruia ii apartine.” Lucia Hossu Longin

„Brindusa Armanca face un gen de jurnalism de investigatie destul de rar atat la noi, cat si in lume. Nu infrunta neaparat puterea, desi i se intampla, si in acest sens, ea nu numai ca a fost concediata de televiziunea romana pesederista cu care s-a judecat vreme de trei ani, ci a si castigat lungul si epuizantul proces. Nu se baga neaparat in barlogul lupilor, sacalilor, rechinilor, mafiotilor, ca sa-si faca imagine, desi investigatiile ei privind embargoul, traficul cu tigari, afaceri de spionaj etc., i-ar fi putut aduce multe pocinoage, si i-au si adus. Nu a sarit nici in cealalta barca aducatoare de imagine, calatorii, posturi, barca anticomunismului rentabil, desi investigatiile ei despre revolutia din Timisoara, sau despre fostii detinuti politici, ar fi indreptatit-o, vorba unui asemenea anticomunist, „sa nu plece de-acolo fara o functie”. Lucrul cel mai greu in presa, si care ei ii reuseste, este sa vezi ceea ce, cu perceptia tocita, cu reflexele atenuate de obisnuinta si cu condeiul poticnit in locuri comune, aproape ca nimeni nu mai vede. Dincolo de „nonconformismul tineretii”, Brandusa Armanca vede jalnica lasitate a elevilor de liceu, dincolo de apostolatul dascalilor, vede coruptia si vanitatea profesorilor fabricanti de olimpici si dincolo de cliseele despre mizerie, neputinta, orgolii intelectuale, vede calitatea umana a unor intelectuali detestati de confrati fiindca ar confisca scena publica cu prezenta lor.Curaj, dar diferit de al ziaristilor la care curajul e foarte adesea dublat de incultura; nonconformism, dar nu doar atat, fiindca la multi el e adesea dublat de aroganta si grobianism; masura, dar nu simpla masura, fiindca aceasta este la multi confrati, trasa in jos de platitudine. In fine, o calitate pe care nu prea da nimeni doi bani in jurnalism, desi o recunoastem cu totii: o profunda, inconfundabila originalitate.” Doina Jela

Am reflectat de multe ori la afirmatia prietenului meu, profesorul american Peter Gross, ca presa romaneasca postdecembrista s-a comportat mai degraba ca un caine de vanatoare decat ca un caine de paza al democratiei. Intre timp, in saisprezece ani, peisajul canin s-a diversificat: a aparut pudelul de cabinet, maidanezul de serviciu, rottweilerul mercenar care executa adversarul in transmisie directa, caniche-ul de Cotroceni, rase datatoare din coada, bine dresate, bine hranite. Cainele de paza n-a disparut, dar semnalul sau s-a auzit uneori slab, in vreme ce Doamna Democratie adormea pe canapea, in fata televizorului. (...)
Am mai spus ca jurnalismul practicat la noi acuza deocamdata un deficit de spirit critic si de luciditate, desi mass media se bucura de o generoasa credibilitate, mereu pe locul trei dupa Biserica si Armata.
Dar cel mai greu imi este sa admit ca dezvaluirile jurnalistilor, uneori uluitoare, n-au produs cutremurele sociale asteptate, ca demisia de onoare nu exista in Romania decat ca exceptie, ca marii smecheri ai politicii si economiei ne rad in nas, ca nu s-a prabusit nici un demnitar de rusine. Sa fie aceasta vina presei, „efectul presei nevolnice”, de la care publicul asteapta sa rezolve ce nu rezolva institutiile, sa faca dreptate in societate suplinind Justitia, sa impinga lumea inainte? Sa fie aceasta „media culpa” ? Recunosc ca am simtit adesea pe propria-mi piele aceasta neputinta. „Mea culpa” ! Brindusa Armanca

Caracteristici

Titlu:

Media culpa

Autor:

Brindusa Armanca

Editura:

Curtea Veche

Colectia:

Categoria cartii:

Mass-media

Tradus de:

An aparitie:

2006

Numar pagini:

456

Format:

13 x 20 cm