O limba comuna, de: Sorin Stoica
Premiul pentru proza al Academiei Romane pe 2006.
Prefata de Marius Chivu.
Pe Sorin Stoica il citesti aproape fara sa conteze prea mult despre ce scrie. Mult mai important
este cum scrie. Iti da impresia ca este in stare sa comenteze savuros si instructiunile de folosire
ale unui extinctor plasat pe holul spitalului in care isi poarta zilele personajele sale. Desi e
aproape surd, eroul cartii stie sa auda zgomotul de fond al unei vieti amarite, sa descopere in
asta spectacolul realitatii in care traim. La fiecare pagina – fie ca rizi, fie ca esti
indignat alaturi de povestitor fata de „conjuratia imbecililor” pe care i-a intilnit
–, ai senzatia ca vrei sa o citesti repede-repede si pe urmatoarea.
„Am un stil hibrid cu aparente parodice de text bascalios. Textele mele nu sint insa decit
asumate, sincere. De fapt, scriu asa pentru ca n-am incotro. Nu se poate altminteri. Ar trebui sa
va povestesc pe scurt viata mea pentru a intelege. Asta si fac in cartea mea.” (Sorin Stoica)
Caracteristici
Titlu:
O limba comuna
Autor:
Sorin Stoica
Editura:
Polirom
Colectia:
Categoria cartii:
Literatura romana
Tradus de:
An aparitie:
2005
Numar pagini:
256
Format:
130 x 200 mm
Comentarii la O limba comuna
Pentru a lasa un comentariu trebuie sa fiti logat.