Trebuie sa spun ca, citind despre Sfanta Matrona de la Moscova, m-am simtit ca si cum as fi intrat intr-o poveste plina de caldura si speranta. Se vorbeste despre ea ca despre o femeie cu o inima buna si cu o credinta tare, care a fost mereu aproape de oameni, fie ca era in tura zilelor sale sau in rugaciuni in liniste. Si ceea ce e frumos e ca povestea ei nu e doar despre cine a fost, ci si despre felul in care lumea s-a simtit apoi inspirata de locul ei de refugiu si de multa credinta. Spune ca ea a fost o luminita, o sursa de ajutor si de speranta pentru cei care au avut norocul sa o intalneasca sau sa auda despre ea. Imi place foarte mult cum cartea face legatura intre credinta si vietile reale, explicand ca, desi ea nu mai este pe pamant, rugaciunile si credinta bolnavilor si a celor aflati in greutate ajung direct la tronul lui Dumnezeu, unde se roaga pentru noi. E o poveste care te face sa te simti mai aproape de sfintii nostri, mai aproape de Dumnezeu, chiar si atunci cand simti ca lumea e plina de rau si de incertitudine. Vorbeste despre un om, despre o femeie simpla, dar cu o inima uriasa, o legenda moderna, care a devenit apoi ocrotitoare si ocazie de inspiratie pentru multi. Ciudat cum o persoana atat de simpla poate avea un impact atat de profund – e ca un exemplu ca, uneori, credinta si bunatatea pot face minuni. Si, da, cartea te cucereste mai mult prin sinceritate si caldura, decat prin teorie sau studii. E ca si cum ai face un pas in sufletul unei persoane pline de credinta si iubire, si aceasta nu poate sa te lase indiferent. In final, iti dai seama ca acea lumina a Sf. Matrona, chiar daca e pe langa noi de sute de ani, tot ne calauzeste si ne ocroteste, daca doar avem credinta sa o vedem si sa ne rugam pentru ea si pentru ceilalti. Un fel de poveste care iti ramane in inima, chiar dupa ce o termini.
Pe fericita Maica Matrona, cea de Dumnezeu inteleptita, vlastarul tinutului Tula si slavita podoaba a cetatii Moscova, sa o laudam azi, credinciosii, ca lumina zilei necunoscand, cu lumina lui Hristos s-a luminat si s-a imbogatit cu darul inainte-vederii si al vindecarii. Pribeaga si straina pe pamant fiind, acum, in lacasurile ceresti, la Tronul lui Dumnezeu sta si se roaga pentru sufletele noastre.
– Troparul Sfintei Matrona de la Moscova