Arta de a renunta cu stil

Arta de a renunta cu stil… sau mai putin inseamna mai mult A fi inseamna mai mult decat a avea.
Iar a avea stil inseamna totul. Le style c’est l’homme!
Putem chiar sa facem un pas si mai departe si, oricat de paradoxal ar parea, sa consideram esecul un secret al succesului. Daca Vladimir Nabokov nu ar fi ajuns in exil, scapatat, ar fi murit ca marunt poet si mare colectionar de fluturi.
Spre norocul nostru, al tuturor, dar probabil si spre norocul sau, a avut sansa sa piarda totul. Nu numai ca triumfurile marete si esecurile rasunatoare merg umar la umar, ci uneori paguba si nereusita, ori ghinionul, netezesc calea triumfului.
„Cand hoinaresc pe strazi, prin piete si de-a lungul canalului”, scria Nabokov, „simt difuz buza umezelii prin talpile gaurite – si imi port cu mandrie norocul inexplicabil”. Prho­prhietatea, drhagul meu, prho-prhie-ta-tea este o intamplarhe.
Am pierhdut totul, in schimb ne-am rhaspandit in lumea larhga. Parhis, Madrhid, Amerhica de Sud.
Sa rhamai merheu in prhovincie, la noi in Estonia, ce plictiseala de moarhte! – Un batran conte din tarile baltice Stiti cate virtuti sunt necesare pentru a sluji, va intreb, Excelenta, cati stapani cunoasteti, care ar fi demni de a fi valeti?
– Beaumarchais, Barbierul din Sevilla Cel mai sarman copil pe care l-am intalnit vreodata a fost Ali Kashoggi, fiul cel mic al multimilionarului Adnan Kashoggi. Camera sa din palatul lui Kashoggi, construit in muntii care domina Marbella, avea dimensiunile unei hale de sport.
Toate jucariile erau model XXL: ursuleti gigantici, masinute gigantice, printre care replici miniatu­rale de Ferrari si Rolls-Royce. Iar in mijlocul tumultului de sunete si lumini stridente trona Ali, un spirit agasant, insuportabil, care-si tortura nenumaratele surori, nesuportand sa ramana singur nici macar o clipa, trecand permanent de la plictiseala la agitatie.
Ca sa fie distrat, i se aduceau clovni in fiecare dupa-amiaza, dar nu l-am vazut niciodata zambind. Mai tarziu, am aflat ca ar fi fost trimis sa urmeze scoala la New York.
Probabil la una din acele rich kids schools, ca Dwight, Spence ori St Ann’s. Spence se distinge gratie elevelor de unsprezece ani deja echipate cu genti Prada, iar Dwight si St Ann’s prin consumul de alcool si de droguri din randul elevilor.
Ce i-ar mai putea bucura pe acesti copii? Spre a-si compensa abundenta din copilarie, nu le-ar mai ramane decat sa se faca hippies, in Goa, sau tramps dependenti de heroina, in Alger.
Stra-strabunicul meu, contele Stephan Szechenyi, practica altruismul vecin cu nebunia, crezand cu tarie ca ar fi preferabil sa renunti la lucruri inainte de a-ti fi luate. Cum un valet de calitate prezinta particularitatea de a-si domina stapanii, este un lux sa nu ai un valet.
Ultimul Duce de Marl­borough depindea in asemenea hal de valetul sau, incat odata, cand calatorea singur, s-a mirat de ce periuta de dinti nu face spuma de la sine. Cea mai buna solutie este sa poti deveni propriul tau valet.
Sa iti aduci singur mancarea la pat, sa te trimiti singur la cumparaturi. Economisind astfel si bani, si nervi.
In viata este preferabil sa te obisnuiesti sa pierzi. Ca sa te scutesti de multa tristete.
– Helmut Berger Traducere din limba germana de Mihai Moroiu.