Arta. Istoria creatiei artistice

Vreme de milenii s-a crezut ca acei primi zori au constituit taramul pe care vietuiau divinitatile, uriasii si spiritele care au creat totul. Dar eram si noi acolo, dupa cum aflam acum, intr-o forma sau alta, asa cum suntem si astazi pretutindeni, in toate ungherele in care ne poate transporta imaginatia.
Putem recrea nasterea stelelor in laboratoare, dar putem sintetiza si microparticule capabile sa distruga viata; putem folosi telescoape uriase si sonde spatiale pentru a surprinde imagini ale unor galaxii indepartate si ale nebuloaselor de praf cosmic. Putem asculta sunetul crearii universului insusi, gratie radiatiei cosmice remanente a Big Bang-ului – sau cel putin asa ne spun astrofizicienii.
Ne apropiem tot mai mult de raspunsul la intrebarea daca viata terestra e singura din univers. Descoperim tiparele creativitatii si originile naturii si ale existentei.
Si in acelasi timp – ceea ce, desigur, nu poate fi o coincidenta – devenim constienti de consecintele catastrofale ale faptelor noastre, dupa milenii de dominatie umana asupra naturii. Pretutindeni suntem confruntati cu noi insine, cu produsele mainilor noastre in lumea mult prea umana pe care am creat-o.
Pretutindeni suntem confruntati cu ceea ce denumim, generic, „arta contemporana”. Si ce anume este ea?
O abundenta, o diversitate si totodata ceva recognoscibil imediat ca spirit si tonalitate. Ceva mereu dispus sa testeze limitele formelor, ale libertatii; imagini insuflate cu spiritul democratiei si cu elanul nesfarsit al capitalismului, raspandindu-sein lumea intreaga odata cu aceste ideologii pantagruelice.
Acesta este vastul firmament al artei secolului douazeci si unu. Atat de multa cunoastere, atat de multa rememorare, atat de multa schimbare!
Riscam, fara indoiala, sa fim coplesiti. Si totusi, zi de zi se nasc noi artisti.
Un gand stupefiant… dar adevarat.
Uitati-va in jurul vostru! De ce realizeaza omul imagini?
De ce cream opere de arta? In decursul istoriei au fost oferite diverse raspunsuri la aceste intrebari – tot atatea raspunsuri cate opere de arta.
Si totusi, exista un aspect al reprezentarilor artistice care le uneste in timp si spatiu, aidoma unui fir de aur: operele de arta au fost intotdeauna un mod de a consemna intalnirea omului cu natura. Ele comunica felul in care relationam cu lumea, curiozitatea si fricile noastre, curajul si modul in care ne situam in relatie cu celelalte animale.
Insa intalnirea aceea este totodata una cu noi insine, cu natura noastra umana. Consemnam ceea ce simtim si vedem in jur, dar si ceea ce ne amintim si ne imaginam – duhuri si zei si fantasme ale propriei fantezii.
Prin intermediul imaginilor artistice ne confruntam totodata cu acea parte misterioasa si ineluctabila a firii noastre umane – cea pe care o intalnim in adancul unei pesteri intunecate ori intr-o incapere lipsita de lumina: moartea si mortalitatea, a noastra si a celor din jur… Astazi, operele de arta pot fi „instalatii” in care putem patrunde -spatii reale. Oare lumea toata a devenit o opera de arta?
A devenit o lucrare omeneasca, astfel ca traim in prezent intr-un mediu creat in intregime de om. Traducere din limba engleza de Adriana Badescu.