„Bifrons” de Daniel Vighi e o carte care face parte dintr-o trilogie, și, dacă ai citit și celelalte două părți, vei vedea cum se leagă toate într-un mod foarte natural și personal. Începe cu o idee interesantă: să găsești povești în documente istorice, mai ales cele despre Banat, o zonă pe care mulți o cunosc superficially sau chiar deloc, iar această carte încearcă să readucă în lumină povestiri de acolo, care riscă să devină uitate. E ca și cum autorul vrea să salveze niște comori ascunse din trecut, dar nu într-un mod clasic, ci mai mult prin text și imaginar, descoperind și punând în evidență nucleele românești din acele povești. Ce-mi place la această carte este modul în care autorul pornește de la idei mici, de la cercetări pe teren, chiar și în zone restrânse, și din aceste mici rădăcini crează un univers mult mai vast. Mi-a plăcut să îl urmăresc în această călătorie, pentru că nu e doar o lucrare istorică, ci și o poveste despre cum poți reconstrui identitatea și cultura din amintiri și documente. În plus, încercarea de a extrage proză din hărți, din documente de arhivă sau din relatări uitate, aduce un aer de mister și descoperire, ca și cum ai fi un explorator al trecutului. Pe lângă toate acestea, e ca o invitație de a vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă, mai vague și mai pline de sens decât niște date simple. Autorul vrea să ne arate că fiecare mic amănunt, fiecare fragment de istorie, poate deveni o poveste în sine, dacă știm cum să-l punem în valoare. Și, dacă ești curios să înțelegi mai bine această zonă atât de încărcată de istorie, dar și de mister, „Bifrons” e o carte care te poate ajuta să-ți faci o idee mai clară, sau cel puțin să-ți trezească interesul pentru povești pe care altfel le-ai fi ratat. Este o lectură care te face să reflectezi asupra modului în care ne păstrăm rădăcinile și asupra felului în care istoria poate fi rescrisă și revăzută din alte unghiuri, mai personale sau mai puțin convenționale. Și, chiar dacă unele pasaje pot părea dense, e ca și cum te aventurezi într-o călătorie în timp, de unde nu vrei să te întorci prea repede.”