Bolile sufletesti si vindecarea lor

„Bolile sufletesti si vindecarea lor” de Ovidiu Lazarescu este o carte care m-a impresionat prin modul in care reuseste sa lege invataturile Sfantului Ioan Gura de Aur cu viata noastra de zi cu zi. Cand am inceput sa o citesc, mi-am dat seama ca nu e o lectura academica, plina de termeni greu de inteles, ci mai degraba o convorbire sinceră despre suflet si despre cum putem sa il ingrijim si sa il vindecam. Autorul face un efort foarte frumos de a explica ce inseamna bolile sufletesti, cum ne afecteaza si, mai ales, cum le putem trata din perspectiva duhovniceasca. Mi-a placut foarte mult faptul ca nu se opreste doar la teorie, ci aduce exemple de patimi si virtuti din scrierile Sfântului Ioan Gura de Aur, ilustrand astfel ca aceste probleme sunt perpetue si astazi si ca solutia nu e departe, ci in reperele crestinismului autentic. Marile idei ale cartii sunt prezentate cu o sinceritate calda si o intelegere profunda, precum o poveste despre noi toti, oameni suferinzi si cautatori de lumina. Se apropie de suflet cu delicatete, spunandu-ne ca de cele mai multe ori ne dorim sanatate doar atunci cand remarcam ca ceva nu functioneaza in interiorul nostru, ca o boala care trebuie tratata. Si este adevarat ca, atunci cand ne confruntam cu patimile sau cu ura, invidia si mandria, intelegem mai bine ca Iisus Hristos este singurul care ne poate vindeca cu adevarat. Cartea se joaca cu ideea ca patimile sunt ca niste boli ale sufletului, si ca virtutile, precum iubirea, smerenia si rabdarea, sunt ca niste medicamente eficiente pentru aceste boli. Mi s-a parut interesant modul in care autorul face legatura intre aceste conceptii si textele Sfantului Ioan Gura de Aur, excerptate din omiliile si scrierile sale, care vorbesc despre cum sa ne ridicam din cadere si sa ne recaparam frumusetile ingeresti ale sufletului. Recomand cu caldura aceasta carte oricui vrea sa-si inteleaga mai bine propriile patimi si, mai ales, cum sa le biruie cu ajutorul credintei si virtutii. E o lectura care te aduce in contact cu propriile limite, dar si cu speranta ca, indiferent cat de boli si necazuri are sufletul tau, exista vindecare si speranta. La final, am ramas cu gandul ca sanatatea sufletului e ca un dar, pe care trebuie sa fim dispusi sa-l ingrijim zilnic, cu iubire si credinta, pentru ca nimic nu e mai valoros in viata aceasta.