Cartea „Brățară de lac roșu” scrisă de Viorel Isticioaia-Budura e ca o conversație cu un prieten vechi despre anii în care a trăit și a respirat în lumea diplomatiei și a relațiilor internaționale, mai ales în contextul Chinei. Autorul ne povestește cu sinceritate și cu o doză de umor despre experiențele lui, despre momentele în care diferențele culturale sau politicile dure erau, uneori, mai întinse decât un șir de discuții diplomatice. Îți dai seama că totul a fost o combinație complicată de amintiri, experiențe și înțelepciune, așezate într-o formă aproape de conversație, nu de un fel de studiu academic rece.
Ce mi-a plăcut foarte mult e cum povestește despre lumea chineză și procesul de transformare a societății lor. Fiecare episod adus în pagină pare să fie o bucată dintr-un puzzle imens, în care chinezii trec prin schimbări sociale, politice și economice, uneori rapide, alteori învăluite în mister. E ca și cum ai lua parte la aceste momente de cotitură, simțind cum se rescrie istoria unei națiuni de mii de ani. Și, la fel de interesant, autorul nu evadează de la subiect, ci ne aduce și în lumea diplomatică, unde el și colegii lui români trebuie să se adapteze unei realități în continuă schimbare, în timp ce încearcă să-și păstreze poziția și interesele naționale.
De asemenea, e foarte palpitant modul în care vorbește despre modul în care diferite state, fie asiatice, fie occidentale, interacționează cu China. Fiecare și-a modelat propriul traseu, profitabil sau neinhibat, și cum acești actori internaționali trebuie să navigheze prin apele tulburi ale geopoliticii moderne. E clar că ascultând aceste povești, înțelegi mai bine nu doar politica, ci și puterea pe care o are China în lumea de azi, cu totii fiind martorii unei ascensiuni fără precedent.
Totodată, cartea nu e doar despre politică și diplomatie, ci și despre oameni. Autorul ne face să vedem cât de mulți pași mici și decizii neînsemnate pot avea impact pe termen lung și cum fiecare pas în interiorul unui context atât de complex poate fi o lecție. În final, „Brățară de lac roșu” e ca o priză de curent cu povești autentice și emoționale, iar stilul conversațional îl face plină de viață. E o lectură care te face să vrei să afli mai mult, să te gândești la aceste lecții despre cultură, politică și oameni, și nu în ultimul rând, să percepi lumea dincolo de cifre și de discursurile oficiale.