Mi-a plăcut tare mult această carte, pentru că părea mai degrabă o conversație cu o prietenă bună decât o recenzie obișnuită. Începi să citești și simți că pătrunzi într-un univers plin de emoții, amintiri și trăiri sincere. Cartea asta vibrează de nostalgie și curaj, și te face să privești viața cu alți ochi, mai blânzi și mai înțelegători.
Autoarea, Dorina Sabău, nu urmează o cronologie riguroasă, ceea ce face ca lectura să fie ca un dans – uneori mai energic, alteori mai lin. O pășești în momentele în care vrea să-ți spună despre copilăria ei în vremurile comuniste, o vreme de neacceptat pe moment, dar care te face să înțelegi mai profund cât poate influența copilul acele vremuri grele. Plus, povestirile legate de Revoluția din 1989 dau tot textului o vibrație specială, o amintire vie a unei epoci schimbate cu forța de istorie.
Ce mi-a plăcut enorm este felul în care autoarea împletește vise, emoții și trăiri cotidiene, punând în evidență curajul de a merge mai departe chiar și după cele mai dureroase încercări. Nu pare să se ascundă de fragilități sau greșeli, ci le acceptă, le învățând și transformându-le în forță. În plus, imaginile și picturile adăugate în carte fac totul mai personal și mai autentic – ca și cum ai stat de vorbă cu ea la o cafea, în timp ce răsfoiai albumele vechi și te uitai la desenele ei pline de suflet.
Ce mi s-a părut cu adevărat special este modul în care această carte nu e doar o simplă relatare, ci o cale de căutare a sensului vieții, o luptă interioară arsă de credință și dorința de a nu renunța niciodată. E ca și cum autoarea ne-ar spune: „uitați-vă, chiar și din cele mai mici și aparent neînsemnate momente, se nasc puterea și speranța”. Iar modul în care scrie, cu sinceritate și vomitări de emoție, te face să te simți ca și cum ai fi alături de ea în fiecare etapă a vieții.
În final, această carte devine mai mult decât un jurnal, devine o mărturie a faptului că fiecare dintre noi are în interiorul său o păpădie: fragilă, dar plină de forță, gata să zboare chiar și în cele mai furtunoase zile. O recomand cu sufletul deschis, mai ales celor care vor să vadă că viața, pe lângă tot ce ne aduce, ne poate și sătura cu frumusețea ei simplă și autentică.