Caderea Angliei ortodoxe

Cartea „Caderea Angliei ortodoxe” scrisă de Vladimir Moss este o lectură care te face să privești istoria și credința într-un mod cu totul diferit. De la început, te surprinde modul în care autorul ne aduce în prim-plan scene și povestiri pe care, poate, le-am fi ignorat de obicei. Îți dai seama rapid că vorbește despre o parte din istoria bisericească mai puțin cunoscută, dar extrem de importantă. Îți oferă detalii despre faptul că insula Angliei a fost binecuvântată de prezența apostolului Sfântului Iosif din Arimateea, un lucru puțin știut, dar plin de semnificație. Ce mi-a plăcut foarte mult e faptul că autorul aduce în discuție nenumărate minuni și vindecări, unele incredibil de impresionante, chiar greu de crezut pentru omul de astăzi. Parcă îți dă o idee despre un trecut în care credința era viu trăită, iar sufletele erau uneori ocrotite și vindecate prin puterea lui Dumnezeu. În același timp, ne arată cum acești oameni de credință, fie că sunt regi sau pustnici, nu se temeau să se pună în pericol pentru a apăra adevărul și dreptatea credinței lor. Vorbirea despre căderea Angliei în păcat și abandonarea credinței părinților, adoptând erezia catolică, e ca o veste tristă, dar plină de înțelepciune. Se pare că dacă am fi fost mai atenți și am fi păstrat credința adevărată, lumea întreagă ar fi arătat cu totul altfel. E ca și cum Moss ne provoacă să ne gândim la ce s-a întâmplat și, totodată, la ce trebuie să facem astăzi, ca să nu pierdem din vedere adevărul. Cartea are o tentă profundă de nostalgie, dar și un îndemn de a ne lumina sufletele și de a ne întări credința. Traducerea în limba română făcută de Draghici Mihaela-Daniela îi adaugă un farmec aparte, facilitând înțelegerea acestor povești minunate, care ne îndreaptă privirea spre valoarea credinței adevărate. E o carte ce te face să vorbești cu tine însuți despre credință, despre ce trebuie să păstrăm și de ce merită să luptăm pentru ea, chiar și în cele mai grele vremuri.