Cartea cu tati

Autor: Robert Balan (coordonator), Andrei Dosa, Robert Serban, Radu Pavel Gheo, Igor Mocanu, Bogdan-Alexandru Stanescu, Mihai Dutescu, Florin Halalau, Doris Mironescu, Dan Coman, Florin Dumitrescu, Vasile Ernu, Andrei Gamart Aceasta nu este inca o carte despre cum sa fii „un parinte perfect”. – Robert Balan, coordonatorul volumului La oamenii mari dimineata e altfel: doar din reflex mai ducem acum ceasca la gura si doar un caimac prafuit mai suflam inainte de-a ne preface ca bem, iar fumul iese din tigara numai daca invartim de cheita – fumul acesta de plus in care fetita nu se poate lovi.
Da, am crescut mari si ca la toti oamenii mari si la noi corpurile folosesc doar ca sa ne recunoasca fetita si folosesc doar pentru a inainta cat de repede-nspre ea – niste mecanisme sigure de ingrijit Mara, Mara care tocmai a implinit doi ani. – Dan Coman Cand am ajuns a doua zi la Filantropia, nu am pierdut vremea in adorarea pruncului, ca mi s-a trasat o sarcina clara, barbateasca, plina de insemnatate pentru noul cetatean al lumii: trebuia sa-l inscriu la starea civila, sa-i dau numele si sa-i declar identitatea.
Sa-i oficializez prezenta in lume si in comunitate. Asta e rolul tatalui – de la inceput pana cand copilul va creste si va fi gata sa infrunte singur viata.
Sa il acomodeze cu lumea din afara caminului, sa-l antreneze, pas cu pas, pentru acea infruntare. – Florin Dumitrescu Diada tata-copil e foarte putin sau fals, din punctul meu de vedere, reprezentata in mai toate artele.
Avem pe de o parte imaginea idilica: nou-nascutul e un ingeras care aduce bucurie si fericire in familie, iar tatal descrie asta de undeva din turnul sau de fildes (ma rog, biroul lui) fara sa ia parte efectiv la tot ce tine, practic, de noua ordine familiala. De cealalta parte, avem tatal vazut ca o autoritate, care stabileste reguli si da pedepse, iarasi fara sa tina cont de nevoile copilului si ale partenerei.
Ambele imagini nu au (sau au prea putin) de-a face cu realitatea, cu concretul, cu ceea ce se intampla in viata de zi cu zi. Acest volum este urmarea unui spectacol de teatru.
In 2019 am facut „Cocotat pe schele”, un spectacol despre rolul tatalui in societatea contemporana.Cu spectacolul (si textele din acest volum) am vrut sa prind si partile alea frumoase, dar si chestiunile banale sau chiar neplacute din viata de familie. Enevoie si de scutece schimbate, si de timp petrecut degeaba pe banca in parc (cand, de fapt, iti doresti sa fii oriunde in alta parte), si de bani…
Pana la urma, exista si momente fericite, si plictiseli, si nesigurante, si bucurii, si certuri sau chiar divorturi… – Robert Balan