Cartierul evidentiatilor. Contemporanii marelui scriitor transilvan

Cartierul Evidentiatilor. Contemporanii Marelui Scriitor Transilvan.
Poezie confesiva. Colectia Ipostaze.
Poezie Mihai Barbu se inrudeste cu Radu Cosasu in consemnareafaptelor de ne-vitejie ale unor oameni banali, sarmani, facand si eiumbra pamantului in mica lor lume, asteptand rabdurii sa aparacronicarul Cartierului Evidentiatilor care sa le puna in letopisetneinsemnatele lor lucrari si zile, fie si dupa moartea lor. Pentru catextele lui Barbu – gen hibrid la granita dintre poem, tableta, reportaj- sunt niste monologuri ale defunctelor personaje.
(Paranteza: Inanii 70-80, criticul Alexandru Piru era ironizat ca nareaza fapte siintamplari din poezii, ceea ce nu se face, pentru ca lirica nu sepovesteste). Dar, cum volumul lui Mihai Barbu cuprinde nu doarlirica, dar si epic si dramatic, noi putem povesti cate ceva ca sa nefacem o imagine despre cartierul carbunelui din epoca.
-Dumitru Augustin Doman Bill Ghintura, maior si anchetator penalin Valea Carbunelui Doi vecini, care locuiau in doua blocuri invecinate din Cartier,si-au luat viata cam in acelasi timp. Adrian Burghel cresteaiepuri pentru sacrificat si iepuroi de prasila iar Buica Corpade,se ocupa cu porumbeii voiajori.
Cu ei participa laconcursuri judetene pe care, uneori, le si castiga. Buicaera painea lui Dumnezeu dar avea un singur defect: era camsurd.
Adrian auzea bine dar, din pacate, vorbea prea mult.Si ce trebuie si, mai ales, ce nu trebuie. Erau doi tineride mare perspectiva.
Eu am fost desemnat, datoritaexperientei mele, sa preiau cazul si sa vad daca nu cumvaexista vreo legatura palpabila intre gesturile lor.Si, mai ales, daca nu ar fi putut fi interpretate,Doamne fereste!, ca niste gesturi de fronda. Nici unul,se pare, nu a lasat vreun bilet de adio.
Eram gata sa clasezcazul cand un porumbel voiajor mi-a adus o hartiemototolita ce parea a fi un bilet de adio. Nu va scriemaltceva decat ce cititi si cunoasteti, cum ati si cunoscutin parte, ca noi suntem lauda voastra, dupa cum si voiveti fi lauda noastra in fata…
Aici se termina textul celor doi.L-am citit cu atentie, de mai multe ori, n-am inteles nimic,am mototolit biletul la loc, asa cum a fost, si am dirijatporumbelul catre popa Mosic…