Colocviale. Interviuri, anchete, comunicari Viata mea s-a impartit intre poetul si profesorul Dumitru Chioaru.
Am insa de la o vreme impresia ca poetul a pierdut in favoarea profesorului, pentru ca poezia ma viziteaza mai rar. Scriu poezie dintr- o nevoie vitala.
Ea ma ajuta sa rezist asaltului zgurii vietii prozaice. Scriu, deci rezist.
Inca mai cred ca, parafrazindu-l pe Dostoievski, poezia va salva lumea. De aceea, mi-e teama de momentul cind nu voi mai scrie poezie, ca de o boala mortala.
Trag insa nadejdea ca, odata ce voi incheia cariera de profesor, voi avea, in oaza de liniste a Sibiului, mai mult timp si inspiratie. Pentru ca poezia a fost si este adevarata mea viata.
– Dumitru Chioaru