Am fost dintotdeauna curios să descopăr ce aduce nou în lumea poeziei, așa că atunci când am primit propunerea de a citi cartea Anei Herta, am zis că nu am nimic de pierdut. Îmi amintesc cum, în vara anului trecut, așa, ca o plimbare spontană, am început să răsfoiesc paginile și să pășesc în lumea ei, fără nicio așteptare precisă, doar cu dorința de a vedea ce vorbește această tânără poezie.
Încet, m-am trezit fiind prins de poezia Anei, de modul sincer în care exprimă iubirea. Sunt poezii scurte, parcă niște fragmente de dialog interior, uneori cu ironie fină, alteori cu un fel de lumină aurie care te face să te oprești și să te întrebi despre ce e cu adevărat vorba. Se vede din deget că poezia ei nu e ceva rece, ci e încărcată de emoție, de cele mai mici și intime sentimentale ale sufletului uman.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care Ana înfățișează iubirea ca pe un spectacol. Nu una simplistă, ci ca pe un proces complex, în care vocile, între cele din afară și cele din launtrul nostru, trebuie să se armonizeze. Adesea, ea vorbește despre cât de dificil e să găsești cuvintele potrivite, mai ales atunci când simți că atingerea inimii celuilalt trebuie să fie subtilă și plină de înțelepciune. Și, chiar dacă ea subliniază cât de des formulele uzate pot fi inutile, totuși găsește salvare în unele domenii precum matematica sau meteorologia, ca și cum iubirea s-ar împleti și cu logica și cu universul.
Ce pot să spun cu sinceritate? S-a simțit foarte frumos să descopăr o poetă atât de tinere și atât de plină de vlagă. Pentru mine, această carte a fost o mică aventură, un dialog imaginar cu o tânără care ne invită să vedem iubirea nu doar ca pe o emoție fără idei, ci ca pe un adevărat spectacol al vieții. Cu fiecare poezie, Ana Herta pare să ne spună: „Uite, iubirea e și așa, și așa...”, iar eu m-am bucurat de această sinceritate și autenticitate. E clar, ea are ceva unic, și mă bucur că am avut ocazia să o descopăr și să împărtășesc această experiență.
În final, pot să spun că a fost o întâlnire plină de emoție și reflexie, care m-a făcut să îmi reamintesc cât de frumos poate fi să înveți din poezie – fie ea despre iubire, memorie sau simple secvențe de viață. Ana Herta e cu siguranță o voce proaspătă, și vreau să cred că vom mai auzi de ea, pentru că tânăra poetă nu doar că știe să scrie, ci și să ne facă să simțim tot ce a scris. Cu siguranță, aceasta e o carte pe care o voi reciti, iar pentru cei care caută o perspectivă nouă și sinceră asupra iubirii, ea poate fi o descoperire cu adevărat valoroasă.