Despre pocainta. Despre adevaratul crestinism

Abate‑te de la rau si fa binele. Vremelnica e desfatarea, dar vesnice sunt chinurile; vremelnice sunt crucea si suferinta, dar vesnica este odihna.
Omule, alege ceea ce voiesti! Simtamantul de po­ca­inta face sa amu­teasca toate ­celelalte simtaminte.
Pentru ca jertfele celorlalte simtaminte sa se faca bineplacu­te lui Dum­nezeu, trebuie ca mai inainte sa se reverse bu­­navoi­rea lui Dumnezeu peste Sionul nostru, trebuie ca mai inainte sa se recladeasca zidurile Ierusalimului nos­tru daramat. Domnul este Drept si Atotsfant: numai jert­­fele drepte, curate, pe care e in stare sa le aduca fi­rea omeneasca abia dupa in­noirea sa, sunt bineplacute Dom­­nului Celui Drept si Atot­sfant.
Jertfele si arderile de tot pan­ga­rite El nu le va binevoi. Sa ne ingrijim a ne cu­rati prin pocainta!
Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, pri­nosul si ar­de­rile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei (Ps. 50, 21): sim­tirile renascute ale omului innoit prin Sfantul Duh.
Cea dintai porunca data de Man­tu­itorul lumii tuturor oa­menilor, fara deosebire, este po­run­ca pocaintei: A inceput Iisus a propovadui si a spu­ne: Pocaiti‑va, ca s‑a apropiat im­paratia ce­rurilor (Mt. 4, 17).
Porunca aceasta cu­prinde, inmanuncheaza in sine toate celelalte porunci. – Sf.
Ignatie Briancianinov