Evanghelia lui Pseudo-Matei

Aceasta evanghelie mai este cunoscuta si ca „Evanghelia copilariei dupa Matei”, dar se pare ca titlul ei initial a fost „Carte despre nasterea Fericitei Maria si copilaria Mantuitorului”. Acum, se numeste „pseudo-evanghelie” intrucat cercetatorii sunt de acord, in unanimitate, asupra faptului ca autorul ei nu este evanghelistul cunoscut ca Matei.
Acest text repeta, in primul rand, relatarile anterioare cuprinse in „Evanghelia Copilariei dupa Iacov”, care se concentreaza asupra nasterii si consacrarii Fecioarei Maria. La aceasta, se adauga relatarea fugii in Egipt.
Evident, aceasta evanghelie a avut o importanta deosebita pentru Biserica Copta din Egipt. De asemenea, a avut o puternica influenta asupra gandirii din Evul Mediu si a fost sursa dominanta pentru ciclurile pictoriale ale vietii Fecioarei Maria.
Cunoastem atat din surse, cat si din dovezile arheologice, faptul ca evenimentele copilariei lui Hristos au determinat aparitia a numeroase elemente narative, unele dintre ele elaborate in detaliu, in arta crestina pre-iconoclasta. Criza iconoclasta a oprit producerea unor asemenea imagini pentru mai mult de un secol (730-843), cel putin in capitala si in regiunile imperiului care se aflau sub controlul imediat al imparatilor iconoclasti.
In unele locuri, cum ar fi Capadocia, obiceiurile iconografice ale perioadei precedente s-au mentinut chiar si in timpul crizei, deoarece acolo, in urmatoarele secole, gasim ansambluri decorative arhaice care duc mai departe traditia pre-iconoclasta. Bisericile capadociene sunt singurele care au pastrat cicluri narative ale copilariei lui Hristos, cu incepere cel putin din secolul al IX-lea, pana in cel de-al XI-lea.
In alte ansambluri decorative cunoscute noua, asemenea cicluri sunt extrem de rare. -Jacqueline Lafontaine-Dosogne Iosif si Maria, temandu-se de popor si de trufia capeteniilor si de amenintarile preotilor, l-au dus din nou la scoala, stiind totusi ca El nu putea invata nimic de la om, caci avea stiinta desavarsita numai de la Dumnezeu.
Iar cand Isus a intrat in scoala calauzit de Duhul Sfant, a luat cartea din mana indrumatorului care invata Legea si in fata intregului popor ce se afla acolo si care asculta, a inceput sa citeasca, dar nu ceea ce fusese scris in cartea acelora, ci el a vorbit in Duhul Dumnezeului viu, ca atunci cand un torent de apa vie tasneste dintr-un izvor viu si izvorul nu secatuieste nicicand. Si cu atata putere invata el poporul maretele lucruri ale Dumnezeului viu, ca pana si invatatorul a cazut la pamant si i s-a inchinat.
Iar inima poporului, care statea si il asculta graind asemenea lucruri, s-a umplut de uimire. – Evanghelia lui Pseudo Matei