Intre doua idealuri

E o placere sa te delectezi in stilul lui Descartes si Voltaire, citind acest frumos eseu al domnului Cristache Gheorghiu: Intre doua idealuri. E a treia carte, primele, Singur printre americani , respectiv America after America , aparute cu cativa ani in urma, redau esperienta inedita a unei calatorii in S.U.A., traversand spatiul nord-american in lung si-n lat, preferand, ca mijloc de transport autobuzul, fiindca, mai ales acest autovehicul – dupa cum marturiseste si-n cartea de fata – ii ofera turistului posibilitatea, cat de cat reala si completa, de a cunoaste locuri si oameni, deloc usor, mai ales din punct de vedere material.
Da, domnul inginer Cristache Gheorghiu este un peregrin dintre aceia care scormonesc lumea pentru a o cunoaste. Astfel isi creaza acesti peregrini cadrul de a se cunoaste pe ei insisi.
„Vreau sa-mi dau seama cine sunt eu ca fiinta omeneasca”, pare sa ne spuna si domnul Gheorghiu, urmand o dorinta marturisita de atatia inaintasi, calatori sau filozofi, de la Marco Polo, la Descartes, Voltaire, Leibniz, sau Spinoza. Pentru o marturilre insa, e nevoie de o initiere (pregatire sufleteasca, intelectuala, in general) si de un cadru adecvat, pentru a o depune, marturia.
Acest cadru este insasi viata celui ce graieste, iar mijlocul de comunicare – cuvantul scris. Si asfel s-au nascut caritle Singur printre american i si Intre doua idealuri.
De fapt, doua dileme: A trai pentru a trai sau A trai pentru a cunoaste si a te cunoaste? Domnul Gheorghiu merge pe cea de a doua coordonata, oferindu-ne un comentariu suplu, ca material faptic, eruditie, stil (acesta venind din talent si studiu), mai ales al umanistilor rationalisti (Erasmus, Voltaire si Descartes, citati si de domnia sa) si al clasicilor iluministi, cu finetea aceea pe care post-modernismul a cam distrus-o, din pacate.
Sunt in acest eseu lucruri de o mare frumusete literara: proportiile, expresia artistica, observatia de profunzime, concluziile educative. Deci, cam ceea ce faceau clasicistii.
Daca adaug la toate acestea si o anume culoare a timpului si a locului (domnul Ghoerghiu este si un remarcabil pictor), cred ca am surprins cateva din trasaturile definitorii ale acestei carti frumoase, spre care-i indemnam pe cititori, pentru a trai si ei aventura inegalabila a cunoasterii, pentru a ramane oameni, cum spune, in final, autorul.