Iubire, dorinta si trauma

Iubire, dorinta si trauma. Calea catre o identitate sexuala sanatoasa Ce este sexualitatea?
La ce e ea buna si la ce nu? Cand este sexualitatea placuta si satisfacatoare pentru cei implicati?
De ce are ea potentialul de a deveni, pentru multi dintre noi, motivul principal de stres? De ce poate produce dependenta?
Cum ajunge sexualitatea sa devina o experienta care ne da peste cap intreaga viata? De ce unii oameni nu se simt acasa in propriul corp si ar prefera sa aiba un alt sex?
Acestea sunt cateva dintre intrebarile la care Franz Ruppert raspunde in aceasta carte. Psihotrauma sexuala apare frecvent in cadrul practicii psihoterapeutice.
Numeroase persoane incearca sa gaseasca urgent solutii la problemele sexuale greu de abordat, din cauza multiplelor tabuuri si sentimente de rusine. Autorul ne prezinta o baza teoretica si o metoda practica ilustrate prin numeroase vignete clinice, pentru a putea fi realmente de ajutor unor astfel de pacienti.
Franz Ruppert este specializat in psihoterapia traumei si este profesor la Universitatea Catolica de Stiinte Aplicate din Munchen. De acelasi autor, la Editura Trei au mai aparut: Trauma, atasament, constelatii familiale (2012), Simbioza si autonomie (2015), Corpul meu, trauma mea, eul meu (2018), Trauma, anxietate si iubire (2019) si Cine sunt eu intr-o societate traumatizata?
(2020). La fel au stat lucrurile in cazul Annei, al carei tata a traumatizat-o sexual in copilarie.
Cand i-a povestit mamei sale ce se intampla, ea nu a vrut sa stie nimic despre asta, acuzand-o ca este o mincinoasa. Cand, intr-o sedinta de terapie individuala, Anna a reusit sa-si elaboreze experienta traumatica, ea a recunoscut brusc legatura si a inteles de ce nenumaratele ei incercari de a gasi ajutor in mediul extern, care sa o apere de stalker, s-au soldat, la fel ca in copilarie, cu esec.
La sfarsitul acelei ore de terapie a fost ferm decisa ca de acum inainte sa se protejeze pe sine. – Franz Ruppert Mamele care au fost traumatizate sexual in copilarie si incearca sa nege si sa reprime prin orice mijloace aceasta realitate isi pot supune familia, cu atitudinea lor de victima, unei imense terori psihologice.
Isi dispretuiesc sotii, sunt adesea furioase si/sau anxioase, sunt zile la rand depresive sau cad la pat, doborate de nenumarate afectiuni. Adesea, ele ameninta, de asemenea, cu sinuciderea.
Sunt imprevizibile pentru copiii lor, care sunt nevoiti sa fie mereu vigilenti. Ce urmeaza sa mai puna mama in scena?
– Franz Ruppert